Fotbalul din România
Chiar s-ar putea schimba ceva în fotbalul din România, în urma recentelor întîmplări?
Să se schimbe ceva după ce? După 0-0 cu Argentina? După ce Messi a vomat pe teren? După ce Torje a zis că Messi nu dă tricoul nimănui, ca să i-l dea lui? După plecarea lui Contra? După revenirea neavenită a lui Mutu şi Zicu? După ce tînărul Rotariu, lumina de la capătul tunelului, semnează şi desemnează cu un impresar mai repede decît Lucky Luke, care trăgea mai repede decît umbra sa? A, după toate acestea se vor schimba o mulţime de lucruri. Dar nu se va modifica mare lucru. Mergem înainte. Fotbalul, vorba aceea veche, e condamnat la victorie. Nu poate decît să bată. Cioc, cioc, de partea interioară a ecranului, în partea exterioară a cristalinului. Primiţi cu întîmplarea? Primim. Oricum, ce-am putea face? Trăim atîtea întîmplări, Dumnezeule! E o cascadă de întîmplări în fotbal. Ori, poate că era vorba despre alte întîmplări, care nu ţin de fotbal? Care ţin, poate, de România? Atunci, da, se vor modifica unele treburi. Dar nu se va schimba mai nimic. Da, ştiu, mă fac că nu-nţeleg. Un om providenţial a ieşit dintr-o cutie şi alţi opt au intrat în alta. E bine pentru titlurile mari, care se fac din ce în ce mai mari pe măsură ce noi devenim din ce în ce mai mici. E bine. Mergem înainte, habar n-avem încotro. Noroc că Pămîntul e rotund.
