Fotbal
Conform statisticilor Federaţiei Internaţionale de Fotbal, campionatul nostru (Liga 1) ar fi pe locul 15 în Europa. De ce stăm mai bine la fotbal decît la nivelul de trai?
Pentru că alţii sînt mai interesaţi de nivelul de trai decît de fotbal? Pentru că noi sîntem mai talentaţi la fotbal decît la nivelul de trai? Oricum, chestiunea e pur statistică, şi ar fi avut însemnătate dacă eram pe podium la fotbal comparativ cu poziţiile de retrogradare din clasamentul UE privitor la performanţele economice şi democratice. Dar la capitolul „minge“ sîntem doar mediocri.
Există ţări cu adevărat paradoxale, dacă n-am şti că una n-are a face cu cealaltă. Argentina vrăjea copiii şi adulţii planetei pe vremea cînd Junta ţinea ţara lui Kempes sub o cizmă bine lustruită. Fotbalul e sărac şi bogat, sublim şi nemernic, e aer pur şi sînge infestat, pariuri trucate şi gesturi nobile, umanitarism şi plicuri cu bani pe sub uşi de hoteluri. Fotbalul e o ţară aparte, o ţară imaginară în care Hagi poate fi în acelaşi timp rege şi preşedinte. O ţară care poate să bată Germania şi Anglia, pe Ajax şi pe Inter, proclamîndu-se ceea ce nu e. Şi, culmea, cei bătuţi s-ar putea să creadă această fantasmagorie. Aşa că e exact pe dos: fotbalul nu este despre nivelul de trai, ci despre nivelul de trăire.
