Final

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Sîmbătă eram cam paradit. Puteam lejer să funcţionez ca o farmacie ambulantă, avînd la mine cam tot ce trebuie pentru a supravieţui unei molime serioase. În plus, luasem șase medicamente de dimineaţă, aşa, ca să nu mă înjure medicii prieteni, şi nişte plante, că doar trebuie să o mulţumesc şi pe maică-mea. Descîntece putea să îmi facă Lili la telefon, dar am zis să fiu un domn demnitar şi să nu mă dedau la superstiţii. Păstrez opţiunea pentru venirea la putere a fostului doctor Ponta, a dublului doctor Negoiţă şi a intelectualilor lui Oprea. În concluzie, eram bine, atingînd, ca să îl citez pe Gogu, „limita inferioară maximă“ pînă acum a nivelului de sănătate. Cum frățică este ministrul Sănătăţii, nici măcar nu aveam pe cine să înjur. Şefu-miu mai are un pic şi renunţă de tot la luxul dormitului şi îmi dă mari speranţe că eu arăt sănătos tun, aşa că nici pe el nu pot să dau vina. 

Logic, am decis să mă duc să fac fotbal şi matematică cu puştii din ghetou. Ajuns la şcoală, puştii (vreo 60) au început ţopăiala tradiţională în jurul meu şi al maşinii. Maşina a cărei uşă de la portbagaj și-a zis că nu mai rezistă apăsărilor repetate ale copiilor şi a decis să rămînă deschisă. M-am chinuit vreo 15 minute să o închid şi am ajuns la concluzia că mi-am ales bine cariera – e clar că nu am nici un fel de talent de mecanic. 

La un moment dat, după o discuţie scurtă despre puşcărie, droguri şi SIDA cu Ana, care, din păcate, are experienţă în toate domeniile menţionate şi pe care o ştiu de vreo opt ani, portbagajul a decis că vrea să colaboreze şi s-a închis. Bineînţeles, cu cheia de la maşină înăuntru. M-am uitat pe net şi am chemat un specialist care să îmi deschidă maşina. S-a chinuit omul vreo 30 de minute. Nu a mers. A mai venit încă un expert, de data aceasta recomandat de dealer-ul autorizat. Acelaşi succes. Am primit recomandarea să sparg geamul. Cu totul, ajungeam la costul unui sejur la mare, că doar Volkswagen România nu sînt fraieri şi fac cheile noi din haur, iar geamurile din cristal de Veneţia sau Narnia. Pînă la urmă, a venit un puşti din ghetou. Cu un șperaclu şi cîteva pensete. Mi-a deschis maşina în 15 minute. Nu a vrut să îmi ia bani. „Domnu’ Valeriu, mă bate Dumnezeu, cum adică să vă iau dumneavoastră bani? M-aţi îmbrăcat ani la rînd.“ Am decis să nu comentez despre deciziile lui Dumnezeu, dar am avut o revelaţie. Mi-am dat seama că am găsit o soluţie pe care o caut de mult şi am hotărît că o să investesc în puşti şi o să încerc să îl ajut să îşi deschidă o firmă care să deschidă uşile jeniilor ca mine. 

În ghetou sînt Domnu’ Valeriu. Am fost, pentru nouă luni de zile, domn demnitar prin Guvern. Am încercat să fac cît pot de mult pentru a face cît de mult bine se poate. Sîmbătă am înţeles însă că m-am uitat de multe ori la soluţii dintr-o direcţie proastă. Că sînt uşi care funcţionează nu cînd vreau eu, ci cînd vor ele. Că cei cu care lucrez s-ar putea să aibă talente pe care nu am încercat îndeajuns de mult să le descopăr. Părăsesc Guvernul pentru o poziţie foarte bună, în străinătate, poziţie cîştigată prin concurs. De acolo cred că voi putea să ajut mai eficient. Ar fi trebuit să mă fi dus de cîteva luni bune şi am aplicat înainte de a mă alătura Guvernului, cînd încă eram într-o poziție relativ similară, lucrînd pentru o organizaţie internaţională. 

Sînt multe motive pentru care ar fi fost bine să continui în minister. Oamenii senzaţionali cu care lucrez, un prim-ministru pe care l-aş lua oricînd acasă, posibilitatea de a schimba cîteva lucruri în mod fundamental şi cu un impact bun pentru cîteva sute de mii de oameni sau poate mai mulţi. Adrenalina schimbărilor permanente, posibilitatea de a întîlni oameni foarte deştepţi şi lucrurile neterminate m-au făcut să amîn decizia de a pleca. Eşecurile în a schimba mult mai multe, în special pe problema violenţei domestice şi a reformării aparatului administrativ, atitudinea de mi se rupe a cîtorva dintre cei mai decenţi oameni din interiorul ministerului, blocajele decizionale şi mîrlănismul biro-politicienilor din ministere ar fi putut, toate, să justifice lejer plecarea mea. Însă oboseala şi căderea fizică sînt motivele principale. 

Nu am nici un gînd să părăsesc puştii din Ferentari. Am cîteva planuri serioase de a pune umărul (nu pe Facebook) la crearea unor mecanisme pentru a avea, în cîțiva ani, un grup puternic de tehnicieni capabili să reformeze administraţia publică. Să ajut jurnalismul cinstit de investigaţie. Să păstrez şi să construiesc legăturile cu oamenii super pe care i-am cunoscut în lunile astea cît în nişte ani. 

Habar nu am dacă ceea ce am făcut cît timp am fost secretar de stat a fost sau nu folositor. Sînt îndeajuns de deştept încît să văd doar ceea ce îmi convine şi să pot să vomit o listă lungă de realizări măreţe care să îl facă pe Ponta să dea în aplopexie. Din fericire, am văzut îndeajuns de multe declaraţii pompoase la sfîrşit de mandat care mi s-au părut absolut penibile. În acest moment, mi se pare că slujba asta a fost cea mai grea şi cea mai ingrată şi că nu mi-aş dori în nici un caz o experienţă similară. Sigur, situaţia în care am ajuns în această poziţie a fost excepţională şi un Guvern cu cîţiva tehnocraţi pierduţi într-o administraţie anesteziată de generaţii după generaţii de politicieni catastrofali nu este o experienţă tipică. Pe de altă parte, Dacian e o minunăţie de om care e aproape imposibil de refuzat. 

Le-am spus puştilor din Ferentari că o să plec. M-au întrebat ce o să fac. Le-am spus, glumind, că nu o să mai fiu Domnu’ Valeriu şi că o să mă fac iexcelenţă în Strasbourg. Duminică, Elena m-a strigat „Domnu’ Iexcelenţă“. M-am bucurat că nu m-a strigat „Domnu’ Strasbourg“. I-am spus să mă strige „Domnu’ Valeriu“, că iexcelenţă e o înjurătură urîtă. A răsuflat uşurată, că nu-i plăcea nici ei. Şi eu am respirat la fel.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.