Femeile și noi, poeții

Noi sîntem poeți doar atunci cînd sîntem foarte melancolici. „Melancolici“ se traduce cel mai adesea prin beți. Lucru confirmat și de eroul nostru Nichita Stănescu. La melancolie devenim frate cu codrul şi îl invidiem pînă și pe domnul Puric, care poate mima aproape orice, inclusiv că e sănătos la cap.

În restul timpului nu ne pricepem deloc, dar deloc la metafore. Să vă dăm cîteva exemple.

– Vrei să mergem la shopping?

Noi, în nemernicia noastră, chiar credem că ne întrebați asta și nu că e o chestie Jedi. Ca să fim mai clari. Nu, nu vrem să mergem la „shopping“. Nu am vrut niciodată. Numai că, de dragul supraviețuirii omenirii, noi, cei care nu arătăm precum Clooney, am pretins că sîntem interesați de plimbarea în neștire prin magazine cu rochițe, pantofiori sau orice altceva care nu conține bere sau electronice. Fie ne explicați clar că, dacă „alegem“ să mergem la shopping, avem șansa extraordinară să nu dormim pe canapea sau pe terasă, fie nu ne dați șansa să alegem.

– Ai auzit ce ți-am spus?

Privirea aia sticloasă este un semn de disperare. Știm că ar trebui să știm. IQ-ul nostru e în cădere liberă. Încep să ne curgă balele și, dacă am avea coadă, am da ca disperații din ea. Am și lătra dacă am ști că asta ne-ar scăpa din belea. De obicei repetați întrebarea cu sadism. Ne trece prin minte să vă spunem că nu ați introdus cuvintele-cheie în propoziție, dar nu vrem să ne mutăm în gară. Oricum, pentru referințe – în cazul meu, cuvintele-cheie sînt Michael Jordan, prăjitură cu mac, cireșe, cozonaci sau cinnamon-bun. Pentru marea noastră majoritate, fotbal, bere, bunăciune și șaorma funcționează. Țipate pe cît posibil ca și cum ați fi lovite de Tourette. De exemplu:

– Iubi, mîine trebuie să FOTBAL mergem la ai mei și BERE trebuie să cumperi ce ți-am scris pe lista asta BUNĂCIUNE de pe masă, că altfel îți gătești singur pentru următoarea lună ȘAORMA.

Asta ar fi dovada cea mai clară că ne iubiți.

– Vrei să mergem la balet?

Nici unul dintre noi nu va ști dacă este o întrebare-capcană sau ne cereți opinia. Să mergem cu voi ca să vedem niște domnișoare incredibil de flexibile, cu un fizic senzațional și aproape fără haine e o chestie care ne confuzează. În plus, faptul că de obicei sînt și băieți care arată ca blestemul absolut al nebăutorilor de bere face lucrurile și mai ciudate. Plus că e cu muzică și fără bară sau pileală. O să ne gîndim și că sînt mult prea multe lucruri cu care ne veți putea scoate ochii ca urmare a evenimentului și că toate astea pot avea consecințe dezastruoase pentru reproducerea speciei.

– Iubitule, nu ai vrea să strîngi gunoiul din camera ta?

Zînele noastre, noi am trăit ani în șir singuri sau cu băieții. Nu avem aceeași percepție a gunoiului. Sticlele de bere goale sînt importante pentru noi. Sînt un fel de trofeu. Ne dau încredere în capacitatea noastră de a salva lumea dacă Dumnezeu dă în noi cu un potop cu bere sau dacă se topește gheața aia de la poli.

La fel și cu ambalajele sau rămășițele de șaorma cu de toate care ajută la mascarea altor mirosuri pe care voi tindeți să le desconsiderați. Pentru noi, talentul de a produce miasme puturoase este similar cu nevoia dumneavoastră de parfumuri. Ne simțim de cele mai multe ori minimalizați, în ciuda faptului că producem chestii bio și gratis, și nu nenorociri artificiale care costă cît zece litri de vin.

Noi nu vedem gunoiul la fel ca voi. Că doar zdrobitoarea majoritate a politicienilor noștri sînt bărbați și pînă și Viorica este o lumină comparativ cu Nicolicea.

Nu vrem, în general, să strîngem nimic. Niciodată. Dacă vreți să golim chestii, atunci este cu totul și cu totul altceva.

Nouă ne trebuie traducere explicită la ceea ce spuneți dumneavoastră – în cazul excepțional cînd nu ne gîndim la statistici sportive, mașini, băute și gînduri războinice în care sîntem cel puțin la fel de șmecheri ca Brad Pitt în filmul ăla cu zombi.

Deci întrebarea dumneavoastră: „Iubi, pot să îți spun ceva?“ nu funcționează. Deloc. Ne dă nouă speranța ridicolă că am putea spune nu.

Dacă vreți ceva de la noi ar trebui să începeți simplu.

– FOTBAL! Băi, vrei să calci, să speli vasele și să mănînci lucruri gătite de tine? Dacă nu, atunci trebuie să faci cutare lucru.

Dacă nu reacționăm înseamnă fie că sînteți căsătorite cu modelul pe care se vor construi modele de bărbați ale Inteligenței Artificiale, fie sîntem prea beți. Altă metodă calmă și politicoasă de a ne stimula eficient, mai jos:

– BERE! Băi, fie îți duci împuțiciunile la mașina de spălat, fie te muți cu mă-ta, că ea a zis că te primește înapoi!

Am folosit un exemplu mai concret care, desigur, este excepțional în lumea noastră.

– Nu vrei să vin și eu la meci cu voi?

Sigur că vrem, că doar ce poate fi mai frumos decît să îi arăți iubitei cît de descreierat ești tu, cu prietenii tăi. Și sigur că noi ne ducem la meci pentru a admira eleganța echipamentului sportiv, reclamele de pe stadion, îmbinarea de culori și feng shui-ul stadionului. Și chiar ne am dori să vedeți că durata unui meci este de 105 minunte și nu de șase ore și, dacă sînt prelungiri, de două zile, așa cum v-am obișnuit.

– Ai înțeles ce ți-am spus?

V-am dat vreodată motive că s-ar putea să înțelegem ce ne spuneți? Noi habar nu avem nici măcar cînd voi aveți chef de sex, cum paștele mă-sii aveți așteptările astea de la noi? Băi, noi suntem ăia care nu suntem în stare să tragem apa la budă și nu am descoperit încă nici cum se închide frigiderul. Noi suntem ăia care, dacă dați drumul la o minge prin casă, putem să o urmărim cu orele cum sare. Noi, care nu știm nici măcar care e fundul la pantaloni dacă nu au etichetă, vreți să vă înțelegem pe voi?

Pe voi, care stați țșpe ore să vă hotărîți ce vi se potrivește într-un magazin unde aveți bani de un umeraș?

Nu. Nu vă înțelegem!

Foto: Cosmin Bumbuț