''Europa liberă'' şi BBC

Coincidenţă sau nu, de la 1 august ambele posturi îşi încetează emisiile pentru România. Primul mai transmite pentru Republica Moldova, al doilea nu mai emite nimic în limba română. Nu voi începe să explic ce au însemnat cele două posturi pentru români, în timpurile grele sau foarte grele din ultimele decenii. Voi spune doar cîte ceva din ce am văzut eu la fiecare în anii de după Revoluţie. Pînă în 2003, "Europa liberă" a avut un birou în Bucureşti, la ultimul etaj al unui bloc din centru. Era un apartament cu geamuri mari de unde iarna, cînd atmosfera era clară, în depărtare se vedeau munţii înzăpeziţi. Aveam uneori senzaţia că şi în înălţimile acelui bloc ajunge ceva din aerul tare asociat munţilor, dar şi libertăţii atît de iubite în America, aer care te făcea să ai o oarecare detaşare de îmbîcseala şi tranziţia oraşului de dedesubt, care era Bucureştiul anilor ’90. Aveam colegi cu personalităţi puternice, iar adesea în şedinţele de redacţie părerile lor se ciocneau între ele sau intrau în contradicţie cu planurile şefilor. În cele din urmă însă, fiecare ajungea să facă aproape tot ce i se părea lui că trebuie să facă, iar managementul părea a cultiva un fel de încredere în profesionalismul şi în discernămîntul fiecăruia. Mergea destul de mult pe mîna noastră, cum s-ar spune. Şi lucrurile ieşeau bine, cu foarte rare excepţii. Tot ce ne mirosea a fi nedemocratic era un subiect bun de atacat. Un slogan al postului spunea că "Europa liberă" nu doar prezintă informaţiile, ci le dă şi un sens. Nu era vorba de vreo încercare de manipulare sau de propagandă la mijloc, aşa cum am auzit deseori spunîndu-se. Era doar ideea de a transmite informaţii cu sens, cu discernămînt şi de a-i face pe ascultători să le priceapă importanţa. Cu un an înainte de închiderea biroului din Bucureşti, preşedintele Iliescu avea să-i decoreze pe seniorii redacţiei, pe cei care înainte de 1989 îşi riscaseră chiar viaţa pentru a-şi ţine ascultătorii la curent cu mersul lumii şi al treburilor din România. Numai că odată cu seniorii, ne-am trezit şi noi, cei veniţi după 1990, cu cîte o diplomă pe care scria "pentru merite deosebite în lupta împotriva totalitarismului comunist", primită chiar din mîna lui Ion Iliescu. Colegii de la "concurenţa" care era atunci BBC au rîs de noi. La BBC am ajuns în 2004, după ce departamentul românesc fusese zguduit de un scandal uşor nedrept. Se forma o nouă echipă şi avea să fie o echipă în cel mai puternic sens al cuvîntului. Geamurile pe care se vedeau munţii iarna existau şi acolo, dar aveam să le observ mult mai tîrziu. Şi asta pentru că în primul rînd avea să mă fascineze fereastra calculatorului care-ţi oferea o viziune ameţitoare asupra întregii lumi. Ştiri de ultim minut din zone de conflict ca Irak, Afganistan, Sudan sau Israel, informaţii de mare interes din Statele Unite, Marea Britanie, Rusia ori China, poveşti exotice din Extremul Orient, necazuri ale unor ţări africane (de care în România nu se ştie mai nimic) sau mai apropiatele probleme ale Uniunii Europene se succedau cu repeziciune în acea fereastră deschisă pe biroul fiecăruia. Aveam să descopăr însă destul de repede că "libertatea" de la "Europa liberă" nu mai exista. La BBC fiecare făcea doar ce i se spunea. O disciplină de-a dreptul militară ţinea în funcţiune, la cote înalte, una dintre filialele celei mai celebre instituţii de presă din lume. Viaţa personală, calendarul obişnuit, week-end-urile, zilele şi nopţile erau înlocuite aproape cu totul de microbul acelui survol informatic asupra întregii lumi. Un standard extrem de ridicat al eticii jurnalistice se forma zi de zi în discuţii redacţionale care atingeau cele mai mici nuanţe. Personalitatea fiecăruia dintre noi a fost înglobată în acea maşinărie de presă fascinantă şi îngrozitoare prin perfecţiune. Ar fi de amintit că George Orwell, cel care a scris 1984, a lucrat ani de zile la BBC, iar sistemul totalitar descris de el pare inspirat de funcţionarea acestei maşinării în timpul războiului. Era în vremea cînd sub numele de Radio Londra, postul anunţa Rezistenţei Franceze debarcarea aliaţilor. În sfîrşit, după aproape 69 de ani de funcţionare neîntreruptă (decît de bruiajele duşmane), BBC a decis să-şi închidă operaţiunea din România. Iar preşedintele Băsescu a decis ca, laolaltă cu o nouă decoraţie pentru "Europa liberă", să decoreze ca instituţie şi BBC-ul...