Eu, Dorel

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
Cai frumoşi jpeg

„Nu prea știm mecanismul instituțional și nici nu ne folosim bine de 116.“ Traducerea este că eu nu prea știu și ar cam trebui să tac din gură, că sînt cam fraier și nou venit. Asta vine după un discurs alambicat și în parte ilogic, presărat cu tot felul de referințe la legi (una dintre ele menționată incorect). Sînt la Guvern și primesc cu mare amabilitate lecția de la o doamnă înalt funcționar public.

Ca un bun ONG-ist aflat temporar prin Guvern, nu mă pot abține și îi răspund elegant:

– Doamnă, nu știu ce faceți dumneavoastră, dar eu folosesc 116-le bine: de la Progresu’ la Brâncoveanu e cam cea mai bună soluție pe care o am!

Aș vrea să îi spun și că îmi amintesc foarte bine numerele chiar și la legi, dar nu vreau să fiu înțeles greșit și, în plus, deja toată lumea rîde cu hohote, spre nedumerirea doamnei în cauză.

Am sperat că va exista o adaptare din ambele părți, a mea la sistemul birocratic, dar și invers. Eu încerc, dar nu prea funcționează. De trei săptămîni am mașina în service și am fost nevoit să apelez la șoferul la care am dreptul prin lege. Așa că am decis să îmi folosesc privilegiul. A venit omul la ora stabilită. M-am suit elegant în mașină, ca un demnitar ce sînt. Mi-am dat seama rapid că denumirea de mașină este la fel de potrivită pentru chestia aia cu roți pe cît îmi este mie de potrivit titlul de demnitar. E o Nubira veche rău, cu peste 400.000 km la bord. Plecăm. Îmi dau seama că ușa nu se închide. Domnul șofer mă asigură că nu este nici o problemă și că o să dezghețăm mecanismul. Cu bricheta. Mecanismul nu se dezgheață.

Trebuie să ajung la serviciu, pentru că am întîlnire cu un ambasador. Cal nu am, în ciuda aşteptărilor multora, şi nici să zbor cu forţele proprii nu pot, în ciuda părerilor susţinătorilor mei dragi, de orientare neonazistă. Îi spun că o să țin eu ușa, căci nu avem prea mult timp. Afară sînt -17 grade. Dau să îmi pun centura de siguranță. Avem centură de siguranță, dar nu o pot închide, pentru că e o problemă și cu mecanismul: nu există. Mă bucur de excesul de adrenalină și merg elegant, ținînd cu o mînă ușă, iar cu cealalaltă agățîndu-mă de centura opusă. Bine că mi-am pus cravata a bună azi. Șoferul începe să îmi povestească despre hemoroizi, despre salariul lui de rahat și cancer anal. Îmi zic în gînd că tot e bine că nu are tablouri cu Antonescu în maşină şi nu zice de „țigani“. Nu îndrăznesc să îl rog să schimbe subiectul. Nu de alta, dar viața mea depinde de viteza cu care decide să ia curbele la stînga.

Dă să șteargă parbrizul. Nu avem lichid de parbriz. Cum parbrizul e murdar rău, decid că, deși s-ar putea să întîrzii, mai bine ar fi să supraviețuim. Oprim la o benzinărie și luăm, adică iau. Toarnă lichidul. Trece prin mașină. Vasul e fisurat. Am un șofer ingenios, așa că folosim o pungă, „pînă cînd o repar, șefu’“. Îmi dau seama că mi-a prins bine mișcarea și revin cu drag la poziția de răstignit între ușă și centura de siguranță de pe locul opus. Ar vrea omul să fumeze, dar nu se deschide geamul. Promite că o să-l repare. Îl rog totuși să mă ducă la prima stație de metrou pentru că e evident că e nefumat și conduce nervos. Înainte de a ajunge, trage și o înjurătură cu țigani și îmi explică: „Ce urăsc eu cel mai mult e «țigăneala»“.

Continui să trăiesc în două lumi. Lumea din timpul săptămînii, cea de la Guvern, unde vorbesc, scriu și citesc despre ce ar trebui să facem, și lumea de la sfîrșitul săptămînii, cînd pun în practică unele dintre lucrurile despre care vorbesc. Lucrez cu niște puști din Ferentari. Unul dintre ei este Dorel. Dorel nu știe să citească, deși e în clasa a II-a. Este unul dintre copiii care vin la fiecare sfîrșit de săptămînă să facă teme. E dislexic. Și ar avea nevoie și de ochelari. A fost cam greu la început, pînă să pricepem care erau barierele. Odată ce am înțeles problemele, lucrurile s-au schimbat. A învățat deja 13 litere. Îl întrebăm cuvinte care încep cu literele învățate și merge greu, pentru că vocabularul lui nu este deloc grozav. Cu matematica facem progrese importante. Ultima dată a învățat litera F. Imediat a spus că știe de unde e F – de la Facebook!

M-am gîndit că, în ultimele două luni, sînt și eu în pielea lui Dorel și înțeleg cam cît de greu îi este lui. Sînt într-un mediu în care toată lumea este obișnuită cu un anumit tip de rutină. Pe care eu nu prea o înțeleg. Ei vorbesc într-un jargon presărat cu tot felul de referințe juridice și cu multe erori de logică. Scriu într-un fel care pentru mine nu prea are sens. Sînt unele lucruri pe care le recunosc repede, dar pe unele – oricît m-aș chinui să le pricep – tot cu susul în jos par să fie.

Din fericire, sîntem mai mulți în aceeași situație. Oameni care vin din afara administrației publice. Care par dislexici pentru sistem. Și care speră că, la un moment dat, și sistemul o să se adapteze la noi, în ciuda cinicilor care ne spun sau gîndesc că au mai văzut viteji ca noi care au venit plini de optimism și fie nu au făcut nimic, fie au devenit la fel de indiferenți şi de cinici, fie au plecat repede, cu coada între picioare.

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului și fondator al Policy Center for Roma and Minorities.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic