Error communis facit jus

Publicat în Dilema Veche nr. 926 din 6 – 12 ianuarie 2022
O mare invenție – contractul social jpeg

Ulpian, unul dintre cei mai importanți jurisconsulți romani, povestește într-un text păstrat în Digeste (1, 14, 3) o întîmplare extraordinară. În doar cîteva fraze este condensată substanța unui adevărat roman de aventuri: Barbarius Philippus a reușit să își ascundă condiția de sclav și să acceadă la înalta magistratură de pretor; cînd s-a aflat adevărul, a fost pusă sub semnul întrebării situația actelor îndeplinite în exercitarea acestei magistraturi de către Barbarius; răspunsul a fost în sensul validării lor, pentru că această soluție este mai umană. Dezvoltarea dreptului roman pe cale pretoriană în epoca clasică, adică prin precedentele conținute în edictele pretorilor, și-a găsit astfel o paradoxală confirmare: un nou precedent a fost creat, dar nu printr-un edict, ci prin însăși viața sclavului devenit pretor. Pe marginea textului lui Ulpian, un mileniu mai tîrziu, Accursius, cel mai cunoscut reprezentant al Școlii Glosatorilor din Bologna, a sintetizat povestea sclavului devenit pretor în contrariantul adagiu Error communis facit jus. Peste un secol, Bartolus, membru al Școlii Comentatorilor, tot din Bologna, a adăugat pe marginea textului lui Ulpian o formulă asemănătoare, puțin mai extinsă: Error populi pro veritate habetur; ut hic et jus facit. Pe cît de lapidare sînt aceste expresii latine, pe atît de lungă și de întortocheată a fost viața adagiului prilejuit de povestea lui Barbarius Philippus. Ideea de aparență în drept, rafinată în ceea ce se cheamă teoria aparenței, a fost mereu prezentă, într-un fel sau altul, atît în raționamentele pe care judecătorii le-au făcut de-a lungul secolelor pentru a valida efectele unor situații asemănătoare cu aceea povestită de Ulpian, cît și în tratate și monografii de drept (nu întîmplător, în luna septembrie a anului trecut, Editura Hamangiu a publicat trei volume, însumînd aproape 3.000 de pagini, în care peste 200 de autori de pe mai multe continente au glosat pe marginea ideii de aparență în drept, omagiindu-l astfel, în mod binemeritat, pe decanul Flavius Baias). Mai mult, această idee și-a găsit aplicarea în diferite instituții juridice, în sistemul de drept continental. În Codul Civil, ideea a fost consacrată într-o normă specială: „Cînd cineva, împărtășind o credință comună și invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică, instanța judecătorească, ținînd seama de împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această stare va produce, față de cel aflat în eroare, aceleași efecte ca și cînd ar fi valabil, afară de cazul în care desființarea lui nu ar cauza nici un prejudiciu” [art. 17 alin. (2)]. Norma este specială pentru că instituie o excepție de la principiul conform căruia „(n)imeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decît are el însuși” [art. 17 alin. (1) C. Civ.]. Principiul este el însuși preluat dintr-un alt text al lui Ulpian, păstrat tot în Digeste: nemo dat quod non habet. Dacă principiul se impune cu puterea evidenței, excepția care afirmă că eroarea comună creează dreptul pare să fie greu digerabilă.

Totuși, justificarea cognitivă a normei care instituie această excepție nu este diferită de aceea a normei care consacră regula. La un nivel mai general, cu atît mai contrariant, se poate spune că procesul cognitiv care fundamentează orice sistem normativ, inclusiv sistemul de drept, nu este cu mult diferit de justificarea cognitivă a adagiului Error communis facit jus. Principiul care afirmă că nimeni nu poate da mai mult decît are, înainte de a avea o funcție normativă, are un conținut cognitiv, se bazează pe un anumit proces de cunoaștere. Cînd se spune că este evident că nimeni nu poate da mai mult decît are, se înțelege că această idee apare pentru toți în același fel. Cît timp această aparență nu este infirmată prin dovedirea contradicției dintre ceea ce e real și modul în care este percepută realitatea, reprezentarea comună își păstrează validitatea. Dacă într-un alt sistem de referință s-ar putea dovedi că cineva poate să transmită mai multe decît are, principiul care s-a impus cu puterea evidenței și-ar pierde validitatea.

Dar o normă juridică nu are doar o justificare cognitivă. Întrucît principala ei funcție este una de reglementare, de modelare a comportamentului uman într-o situație dată, sub amenințarea unei anumite sancțiuni, norma juridică mai trebuie să fie și echitabilă. Identificarea și rectificarea unei simple erori cognitive, care nu generează efecte validate de o normă juridică, marchează doar un progres al cunoașterii. Cînd eroarea cognitivă a creat aparența existenței unui drept sau a unei calități specifice, sub protecția unei norme juridice, descoperirea ei nu mai permite înlăturarea sau corectarea efectelor deja produse fără a genera o inechitate și mai mare decît aceea presupusă de păstrarea acestor efecte. Altfel spus, mișcarea cunoașterii – în absența unei dimensiuni normative, a unor efecte juridice deja produse – nu este blocată în timp, ci are un sens ascendent; dimpotrivă, cînd există o asemenea dimensiune normativă, asociată cu efecte juridice deja produse, chiar dacă acestea s-au întemeiat pe o eroare cognitivă, cunoașterea este „împietrită” într-o secvență temporală determinată, adică aceea a faptelor și a efectelor lor. Considerente de echitate și de securitate juridică impun această soluție. Validarea efectelor juridice depinde însă de îndeplinirea mai multor condiții, dintre care două sînt relevante în acest context: eroarea trebuie să fie nu numai comună – respectiv să creeze o percepție falsă, prezentă sau potențială, la nivelul unei întregi comunități –, ci și invincibilă – în sensul că nici un alt membru al comunității, aflat în situația dobînditorului unui drept sau a beneficiarului unui act juridic, nu ar fi putut avea o reprezentare corectă a faptelor și a efectelor acestora.

Dincolo de considerentele care justifică adagiul Error communis facit jus, caracterul său excepțional îi limitează aplicarea. Dar tocmai prin acest caracter extraordinar povestea lui Barbarius Philippus – sclavul care a devenit pretor nu numai pentru că și-a ascuns condiția socială, ci și pentru că trebuie să fi fost un bun cunoscător al dreptului roman – rămîne seducătoare. Nu este întîmplător că, intrigat și inspirat de această poveste, Constantin Țoiu, unul dintre cei mai talentați și rafinați prozatori din a doua jumătate a secolului trecut, a scris un roman, publicat în anul 1999, intitulat sugestiv Barbarius.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.