Elevi, profesori: o poartă pentru fiecare

Publicat în Dilema Veche nr. 814 din 26 septembrie – 2 octombrie 2019
Competența über alles jpeg

Copil fiind, mergeam la concerte la Filarmonică şi, într-un timp, nu mai ştiu exact de ce, nu cred că dintr-o lipsă a banilor pentru bilet, descoperisem împreună cu nişte prieteni o intrare prin spate, pe unde, trecînd pe lîngă toalete, apoi pe nişte cotloane, puteam intra gratuit. E drept că se creau complicaţii, ajungeam în sală pe nişte uşi chiar de lîngă scenă şi, dacă apucase concertul să înceapă, nu prea dădea bine. Ne fofilam totuşi, făceam cumva. N-a ţinut însă mult, pentru că într-o zi uşa de la intrarea respectivă părea încuiată, noi am forţat-o cumva şi, avînd un geam mare de sticlă, acesta s-a spart şi a ieşit un mic scandal, părinţii trebuind să plătească daunele.

Intrarea din spate, în anumite contexte exploratorii, este, aşadar, numai bună pentru crearea unor aventuri de neuitat din copilărie. Altfel stau, însă, lucrurile cînd vorbim despre şcoală. Ca să o iau tot pe un studiu de caz, imaginaţi-vă situaţia unui elev care traversează oraşul, venind dinspre periferie, iar autobuzul îl lasă la cîţiva metri de intrarea în şcoală. De cea principală, vreau să spun. Mai are un minut, poate, sau două, pînă începe ora, însă el trebuie să înconjoare şcoala, care are şi o curte imensă, pentru a ajunge în spate, acolo unde e intrarea elevilor. Ezită, are o clipă de curaj nebunesc şi dă să intre pe intrarea principală, dar nimereşte nas în nas cu proful de ce-o fi el, care îl blochează, îl apostrofează, îl ţine un minut chestionîndu-l din ce clasă e şi cum îl cheamă, iar apoi îl goneşte spre intrarea elevilor, din spate. Pînă să dea colţul, ora de mate sau de română deja a început, iar el are o absenţă nemotivată. Nici nu mai îndrăzneşte poate să intre. Ar risca şi un ascultat.

Şcoala e o instituţie ca oricare alta, în care beneficiari sînt elevii. Primăria e o instituţie în care beneficiari sînt cetăţenii. Aceştia intră pe aceeaşi poartă cu primarul, urcă aceleaşi scări cu el. Inspectoratul Școlar e o instituţie ai cărei beneficiari sînt profesorii, care intră pe aceeaşi poartă cu inspectorii, urcă pe aceleaşi scări cu ei. Cînd mergi la facultate, intri pe aceeaşi poartă pe care intră profesorii, unii dintre ei legende, unii în vîrstă, şi urci pe aceleaşi scări cu ei. Totuşi, la şcoală, încă în multe locuri din ţara asta, există o intrare a profesorilor şi o intrare a elevilor, ba uneori chiar scările profesorilor şi scările elevilor. Mă întreb de unde oare această teamă a noastră, a celor ce-i educăm pe elevi, de prezenţa lor în aceste spaţii de trecere. Nu ştiu de unde s-a împămîntenit acest obicei, şi chiar dacă uneori elevii se mai îmbulzesc, nu văd de ce nu i-am învăţa mai degrabă respectul, chiar dacă efortul e poate repetitiv, poate chiar zadarnic pe alocuri, decît să-i învăţăm că există o linie de demarcaţie între ei şi noi, alta decît cea a vîrstei, a studiilor.

Îmi pare curios şi chiar nu găsesc explicaţia, pentru că sînt sigur că mulţi dintre profesorii şi directorii care veghează la această regulă nu sînt neapărat adepţii ei, dar de undeva, dintr-un fond ancestral de reguli, o acceptă fără să o interogheze.

Sîntem, încă o dată, prin acest obicei, într-un fel de feudalism modern, care ne separă în loc să ne apropie de elevii noştri, într-o manieră aproape inconştientă, poate. Pentru unii poate e o teamă, o teamă că li se ştirbeşte autoritatea, că li se subminează statutul, că li se ciunteşte piedestalul. Dar privind invers, elevilor li se induce un model de gîndire separaţionist, nu unul colaborativ. Însă în aceste momente, cînd ne îndreptăm şi unii, şi alţii spre datorie, că e ea cea de elev sau cea de profesor, nu sîntem şi unii, şi alţii mai întîi oameni, cu oboselile şi grabele noastre?

În şcoala mea există de asemenea două intrări, dar sînt separate doar de cîţiva metri şi, în fapt, elevii intră pe unde vor. Chestiunea ridicată în discuţie nu e inspirată de şcoala mea, deşi am mai auzit unii colegi că-i apostrofează, ocazional, pe elevi. De regulă, eu îi las pe copii să intre mai întîi, aştept să se creeze o breşă dacă e mai aglomerat sau încerc să mă strecor printre ei. Nu sînt oricum un tip masiv, adesea nici nu mă observă. Nu mă deranjează, ştiu că se grăbesc să ajungă la ore, că sînt somnoroşi, unii cu cafele în mîini. Sîntem acolo de aceeaşi parte a baricadei, poate şi ei au stat pînă după miezul nopţii să scrie vreo temă, cum stau eu acum să scriu rîndurile acestea, şi au prins la mustaţă autobuzul care să-i aducă la şcoală la timp. Norocul lor că nu au de înconjurat o clădire imensă, cu un teren de sport, pentru a ajunge la intrarea din spate. Mă ştiu pe mine cît aş fi de stresat şi poate de iritat ştiind că din doi paşi aş ajunge în clasă, dar trebuie să mai alerg cîteva minute şi oricum să risc să nu ajung la timp.

Dar la mine la şcoală e mişto. Elevii intră pe aceeaşi intrare, urcă aceleaşi scări, uneori se mai întîmplă să ne mai şi izbească din fugă cu cotul sau să ne înghesuim unii în alţii. Ei, şi? Nu ne pică tresele. Sîntem în aceeaşi oală, oameni grăbiţi şi dimineaţa somnoroşi, care au stat pînă tîrziu noaptea să lucreze cîte ceva. Ne bem cafeaua pe fugă şi alergăm spre clase. Abia apoi se deschide catalogul.

Avem absenţi, astăzi, clasa a XII-a? Popescu, domnule profesor! Dar ajunge imediat, mi-a trimis mesaj că e la colţul clădirii. Vă roagă să nu-l puneţi absent, că vine! Cioc-cioc! Popescu intră gîfîind. Vă rog să mă scuzaţi că am întîrziat! În mînă are o cafea. Pe mine nu mă deranjează. Deşi puţin invidios sînt: aş vrea să pot avea şi eu una în mînă sau pe catedră. Şi dacă n-am? Le spun ce am de spus mai departe, povestea nu se opreşte niciodată. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.