Elevi, profesori: o poartă pentru fiecare

Publicat în Dilema Veche nr. 814 din 26 septembrie – 2 octombrie 2019
Competența über alles jpeg

Copil fiind, mergeam la concerte la Filarmonică şi, într-un timp, nu mai ştiu exact de ce, nu cred că dintr-o lipsă a banilor pentru bilet, descoperisem împreună cu nişte prieteni o intrare prin spate, pe unde, trecînd pe lîngă toalete, apoi pe nişte cotloane, puteam intra gratuit. E drept că se creau complicaţii, ajungeam în sală pe nişte uşi chiar de lîngă scenă şi, dacă apucase concertul să înceapă, nu prea dădea bine. Ne fofilam totuşi, făceam cumva. N-a ţinut însă mult, pentru că într-o zi uşa de la intrarea respectivă părea încuiată, noi am forţat-o cumva şi, avînd un geam mare de sticlă, acesta s-a spart şi a ieşit un mic scandal, părinţii trebuind să plătească daunele.

Intrarea din spate, în anumite contexte exploratorii, este, aşadar, numai bună pentru crearea unor aventuri de neuitat din copilărie. Altfel stau, însă, lucrurile cînd vorbim despre şcoală. Ca să o iau tot pe un studiu de caz, imaginaţi-vă situaţia unui elev care traversează oraşul, venind dinspre periferie, iar autobuzul îl lasă la cîţiva metri de intrarea în şcoală. De cea principală, vreau să spun. Mai are un minut, poate, sau două, pînă începe ora, însă el trebuie să înconjoare şcoala, care are şi o curte imensă, pentru a ajunge în spate, acolo unde e intrarea elevilor. Ezită, are o clipă de curaj nebunesc şi dă să intre pe intrarea principală, dar nimereşte nas în nas cu proful de ce-o fi el, care îl blochează, îl apostrofează, îl ţine un minut chestionîndu-l din ce clasă e şi cum îl cheamă, iar apoi îl goneşte spre intrarea elevilor, din spate. Pînă să dea colţul, ora de mate sau de română deja a început, iar el are o absenţă nemotivată. Nici nu mai îndrăzneşte poate să intre. Ar risca şi un ascultat.

Şcoala e o instituţie ca oricare alta, în care beneficiari sînt elevii. Primăria e o instituţie în care beneficiari sînt cetăţenii. Aceştia intră pe aceeaşi poartă cu primarul, urcă aceleaşi scări cu el. Inspectoratul Școlar e o instituţie ai cărei beneficiari sînt profesorii, care intră pe aceeaşi poartă cu inspectorii, urcă pe aceleaşi scări cu ei. Cînd mergi la facultate, intri pe aceeaşi poartă pe care intră profesorii, unii dintre ei legende, unii în vîrstă, şi urci pe aceleaşi scări cu ei. Totuşi, la şcoală, încă în multe locuri din ţara asta, există o intrare a profesorilor şi o intrare a elevilor, ba uneori chiar scările profesorilor şi scările elevilor. Mă întreb de unde oare această teamă a noastră, a celor ce-i educăm pe elevi, de prezenţa lor în aceste spaţii de trecere. Nu ştiu de unde s-a împămîntenit acest obicei, şi chiar dacă uneori elevii se mai îmbulzesc, nu văd de ce nu i-am învăţa mai degrabă respectul, chiar dacă efortul e poate repetitiv, poate chiar zadarnic pe alocuri, decît să-i învăţăm că există o linie de demarcaţie între ei şi noi, alta decît cea a vîrstei, a studiilor.

Îmi pare curios şi chiar nu găsesc explicaţia, pentru că sînt sigur că mulţi dintre profesorii şi directorii care veghează la această regulă nu sînt neapărat adepţii ei, dar de undeva, dintr-un fond ancestral de reguli, o acceptă fără să o interogheze.

Sîntem, încă o dată, prin acest obicei, într-un fel de feudalism modern, care ne separă în loc să ne apropie de elevii noştri, într-o manieră aproape inconştientă, poate. Pentru unii poate e o teamă, o teamă că li se ştirbeşte autoritatea, că li se subminează statutul, că li se ciunteşte piedestalul. Dar privind invers, elevilor li se induce un model de gîndire separaţionist, nu unul colaborativ. Însă în aceste momente, cînd ne îndreptăm şi unii, şi alţii spre datorie, că e ea cea de elev sau cea de profesor, nu sîntem şi unii, şi alţii mai întîi oameni, cu oboselile şi grabele noastre?

În şcoala mea există de asemenea două intrări, dar sînt separate doar de cîţiva metri şi, în fapt, elevii intră pe unde vor. Chestiunea ridicată în discuţie nu e inspirată de şcoala mea, deşi am mai auzit unii colegi că-i apostrofează, ocazional, pe elevi. De regulă, eu îi las pe copii să intre mai întîi, aştept să se creeze o breşă dacă e mai aglomerat sau încerc să mă strecor printre ei. Nu sînt oricum un tip masiv, adesea nici nu mă observă. Nu mă deranjează, ştiu că se grăbesc să ajungă la ore, că sînt somnoroşi, unii cu cafele în mîini. Sîntem acolo de aceeaşi parte a baricadei, poate şi ei au stat pînă după miezul nopţii să scrie vreo temă, cum stau eu acum să scriu rîndurile acestea, şi au prins la mustaţă autobuzul care să-i aducă la şcoală la timp. Norocul lor că nu au de înconjurat o clădire imensă, cu un teren de sport, pentru a ajunge la intrarea din spate. Mă ştiu pe mine cît aş fi de stresat şi poate de iritat ştiind că din doi paşi aş ajunge în clasă, dar trebuie să mai alerg cîteva minute şi oricum să risc să nu ajung la timp.

Dar la mine la şcoală e mişto. Elevii intră pe aceeaşi intrare, urcă aceleaşi scări, uneori se mai întîmplă să ne mai şi izbească din fugă cu cotul sau să ne înghesuim unii în alţii. Ei, şi? Nu ne pică tresele. Sîntem în aceeaşi oală, oameni grăbiţi şi dimineaţa somnoroşi, care au stat pînă tîrziu noaptea să lucreze cîte ceva. Ne bem cafeaua pe fugă şi alergăm spre clase. Abia apoi se deschide catalogul.

Avem absenţi, astăzi, clasa a XII-a? Popescu, domnule profesor! Dar ajunge imediat, mi-a trimis mesaj că e la colţul clădirii. Vă roagă să nu-l puneţi absent, că vine! Cioc-cioc! Popescu intră gîfîind. Vă rog să mă scuzaţi că am întîrziat! În mînă are o cafea. Pe mine nu mă deranjează. Deşi puţin invidios sînt: aş vrea să pot avea şi eu una în mînă sau pe catedră. Şi dacă n-am? Le spun ce am de spus mai departe, povestea nu se opreşte niciodată. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.