După Nino
la mine-n ecosistem este ceaţă am aflat sistemul de la plutonierul de aţă dimineaţa la coadă - seara la loc cu verdeaţă bănuisem şi eu dar acum eram sigur ce viaţă între ele tratatul de metafizică intensivă uitat undeva lîngă uşă şi adnotat "cine se naşte e invitat să se prezinte degrabă la casierie" dup-aceea să se aşeze pe tuşă la rînd la colivă reţeta cinei celei de taină e simplă şi la-ndemînă un plămîn plin cu aer şi un ventricul cu diamante (un vîrf de cuţit) de două ori pe săptămînă cel mult din joben am scos paharul cu secărică iar din năframă doi iepuri şi un leac pentru frică şi o cisternă cu vid furată de la insurecţiile grandioase păcat, feciorul uitase recuzita de oase dar ştim fecioru-i un stupid strîngea după purtătorul de cuvînt şi uitase Am lăsat două lemne la picioare de mese puse cruciş şi părînd ne-nţelese dar cine sînt ei cei aparent solitari îi respectăm după inele ibovnice şi cămile după numărul de poeme sau de măgari după alte semne de bogăţie dar mai ales - după (doar amicul lui svejk plutonierul de aţă ştie să ţină socoteala cu mîna-n mănuşă riguros şi abuziv ca o secretară ghiduşă care se face că lucrează dincolo de uşă şi trasează în joacă contururi de cretă) am fost vînători culegători tipografi elevi cu matricole zurbagii cu voci tunătoare apoi musafiri la nuntă cu mustaţa căruntă nărăviţi la sevraje miraje cascadorii şi partaje eliminaţi pe cale naturală dintr-o oglindă mereu mai retrovizoare sting lumina pe care-ai aprins-o pe ape Tu, cel ucis să te scriu ce am scris s-a prescris dar mi-amintesc că dimpreună am zis "bărbatul cu patimă şi femeia la cratimă" şi ne-am dat un high five obosit era o zi gravă tumefiată suprafebrilă peste oglinzi întinseseră borangic micii nu mai musteau mustul nu mai fierbea-n pocale sîngele complota strînsesem destule ocale dar aveam lumea la degetul mic şi de el atîrnată o bilă şi-n acea larmă înşelătoare mult peste fire purtătorul şi-a dezvelit rana ca să respire urma lăsată de vioară pe ochi pe dinţi pe picioare Aici, unde noi am ajuns, este mai bine ca binele. Egali în prostie. Aici este finele. NOTĂ. Versurile cu italice sînt citate din poetul Ion Stratan (1955-2005).
