Dumnezeu (se) ţine cu firea!
Pe la noi, p-acilișa, Dumnezeu a ajuns un curvoi. Unul care îl ajută servil pe marele Şova cînd îl miruieşte o vaac… o doamnă. Pretenaru’ lu Becali sau al altor mafii… meşteri, vrusăi să zic, că doar, dacă marcă oamenii banu’, pot să şi stea în faţă. Şmenaru’ doamnei Udrea, căci a învăţat paraglaaaa… ministreasa psalmurili cele bune să o ajute să scape de puşcărie, Năşicu’ lu’ Firea şi al lui Pandelică, că – deh! – mai mare pupători de moaşte sînt tare greu de găsit.
Din 1990 încoace, tot felul de prostovani, mîrlani, şmecheri, securişti, şobolani oportunişti, vedete de toate felurile l-au găsit pe Dumnezeu ca pe o justificare a „succesului“ lor.
E normal ca toţi oamenii ăştia să creadă că sînt în graţia lui Dumnezeu. După ce ai furat, înşelat şi minţit la greu, după ce ai ajuns pe şmechereală în vîrful piramidei elitelor politice şi ai făcut o poală de bani, după ce ai pupat în cur tot felul de varani, ghiţi şi alte ghionoaie, trebuie să crezi că există acolo o zeitate care să te iubească şi să te sprijine, căci altfel nu are cum. Trebe’ să fie, frate, o intervenţie divină pentru ca orice medicru, orice bolovan, orice ţaţă să ajungă un Nicolicea, un Daea, o madamcă la televizor.
În ultima vreme sînt din ce în ce mai convins că Dumnezeu e un nume de cod pentru nişte super-şmecheri, probabil foşti securişti sau rudele lor, la care se „roagă“ toată floarea cea vestită a elitelor româneşti. Din cînd în cînd bănuiesc că dumnezeii în cauză vorbesc cu supuşii lui:
– Coae, băi Manole, te-am lăsat, trăi-ţi-ar, să îţi faci de cap 27 de ani ca mahăr de bancă şi tu ai uitat de mine, aşa, ca un cocalar! Te-am făcut prim-ministru, băi nesimţitule, te-am umplut de bani, mă!!! Te trăsnesc, băăăi, te trăsnesc! Hai, bagă repede o rugăciune la mandea şi mai lasă schimbul ăla valutar aşa cum trebuie, că doar – vorba Patriarhului – dacă vrei un lucru frumos, trebuie să marci banul.
– Fraiere, băi fraiere! Băăăi, cu tine vorbesc! Băăăi, ai înnebunit!!! Erdoganul României, Titulescu lui tac-tu-socru, cu tine vorbesc, mă! Băi, îţi dau încă una la genunchi de nu te mai scapă nimeni! Băi, tu cine te crezi, mă, să faci partid aşa cum vrea muşchiul tău?! Şi vezi că nevastă-ta nu mai contribuie unde trebuie! Da, mă, sînt eu, prietenu’ lu’ socru-tu, dar ăla măcar a produs o grămadă ca popa pentru Domnul, slăvească-se numele Lui. Tu ai pupat la Năstase şi cam atît, băi băiete. Erdogan o fi el plin de bani, dar nu e din religia care trebuie, băi Viorele!
– Fată, făi femeie! Mai lasă pupatul lui Voiculescu şi concentrează-te pe chestii mai sfinte, că se prinde proştii şi nu mai ajungi tu preşedintă neam de neamul nostru! Şi, ete, aşa riscăm să băgăm toată reţeaua de credincioşi în puşcărie. A fost bine aia cu iepuroi şi cu linia de autobuz, dar concentrează-te, fătucă, pupă, făi, moaşte, nu dosuri de varani moşnegi, că aia e treaba lui Gâdea şi Badea!
– Vanghele!!! Eu este! Fratili tău de şmechereală! Să vezi ce almanahe îţi dau peste cap, băi, dacă o mai iei aşa razna pe la tot felul de televiziuni cu papagali şi te dai tu mare cu ce ştii de la mine!!! Stai, băi, potol, că îl trimit iară pe Arhanghelul colonel Turcescu, să te facă de tot rahatul.
– Domnu’ Oprescu, ce mai faceţi, meşterică? Eşti bine, frăţioare, că uitaşi să mai contribui la slăvirea Domnului şi te-am blestemat să iei 10% în ani la mititica. Uite, vezi, mă, ce se întîmplă dacă te lasă băiatul din mînă?! Tu şi cu guzganul ăla rozaliu v-aţi trezit mari şmecheri şi aţi uitat de unde aţi plecat. Băi, păi de cîntat se cîntă numa’ la mînăstirea mea, mă, nu altundeva!
– Ciuvică, tăticu’, vezi, băi băiete, că eu te plătesc să faci voia mea şi nu altceva! Şi zi-le asta şi lui Pieleanu, Chirieac şi Roşca Stănescu, că pînă şi mie îmi este scîrbă să mai vorbesc cu ei. Şi mai uşor cu înjurăturile de securişti, că ştii că sînt mulţi proşti supuşi mie care nu pricepe cu manipularea asta şi poate se supără vreunul şi vă dă în gît.
– Mustaţăăă, stai, băi, la locul tău! Cocotieri ai, porc este cît cuprinde, gagicuţă fragedă – rezolvat. Gata cu scandalul, că trebe să produci pentru Dumnezeu! Nu pentru Ghiţă, măi nebunule, că ăla e doar un interpus! El făcea softuri şi alte vrăjeli de produs banul, tu văd că ai cam uitat de ce ai fost pus unde trebuie!
– Ei, doamnă Olguţa! Doamnă Olguţaaa! Alooo! Cleopatrooo! Ia să vedem noi, ce activitate aveai matale în timpul tinereţii tale puse în slujba marelui bard Vadim??? Aaaa, mă auzi acuşi?! Bre, mai uşor cu fiţele pe la televizor, că doar sfinţenia se obţine greu şi după mulţi ani de prestat pentru cine trebuie!
– Domnu’ Hellvig! Nu contează, dom’le, biserica, că doar ştii că Dumnezeu e acelaşi. Şi nu e ăla de la Cotroceni, e ăla de la Secu’. Buşoi e drept că face pe multă lume să se simtă frumoasă şi deşteaptă prin comparaţie, dar sper să îl ţii bine în frîu, nu ca pe Crin, care se credea de unul singur la conducerea partidului!
Toţi generalii, de la Oprea pînă la Ilie cel mai Năstase, toţi baronii, de la Mischie pînă la Oprişan, toate goarnele, de la Grecu la Creţuleasca şi la gornacii de la Ciutacu la Rareş, politicieni, fotbalişti, beţivani, şoferi, oameni de afaceri, corupţi, lepre, golani, toţi îl scot pe Dumnezeu în faţă de fiecare dată cînd trebuie să pretindă că sînt şi ei buni de ceva. Sînt gata să pupe oase putrezite, icoane îmbăloşate, mîini slinoase sau cururi suspuse, doar-doar or păstra norocul ăla chior care i-a făcut aşa şmecheri.
Dacă există, Dumnezeu probabil borăşte plin de scîrbă. Dumnezeii ăștialalţi de la celebra Crîşmă a Generalilor o fac şi ei din cînd în cînd, dar din cauză de ghiftuială şi alcool.
(Articolul de mai sus este scris pentru Belea – un puşti deştept foc din Ferentari care m-a îndemnat să scriu mai pe înţelesul lui.)