Duelul judiciar și marca Audi

Publicat în Dilema Veche nr. 902 din 22 – 28 iulie 2021
O mare invenție – contractul social jpeg

August Horch, unul dintre întemeietorii industriei germane de automobile, a reușit, în anul 1909, să transforme severitatea unei sancțiuni judiciare într-un beneficiu, plecînd de la un adagiu de drept. În acel an s-a retras din societatea August Horch & Cie MotorWagenWerke GmbH, din cauza unor neînțelegeri cu administratorii firmei, și a întemeiat, în orașul Zwickau, o altă companie, cu denumirea August Horch AutomobileWerke GmbH. Foștii parteneri s-au plîns în Justiție pentru încălcarea mărcii deținute de prima societate, iar Curtea Supremă din Leipzig i-a interzis constructorului de automobile să-și folosească numele în a doua companie. Într-o discuție cu doi prieteni de afaceri, acasă la unul dintre ei, în Zwickau, a fost găsită soluția salvatoare. Fiul gazdei, care studia limba latină, tocmai descoperise adagiul Audiatur et altera pars, exprimat uneori și în formula Audi alteram partem. El a făcut legătura dintre numele Horch, verbul horchen, care în limba germană înseamnă a asculta, verbul audio, care în limba latină are același înțeles, și imperativul acestui ultim verb, audi. Entuziasmat de această asociere lingvistică, August Horch și-a redenumit compania, utilizînd termenul Audi, ca echivalent al lui Horch. Istoria seculară a unei renumite mărci de automobile tocmai începuse.

Adagiul din care s-a inspirat creatorul acestei mărci are însă o istorie mult mai îndelungată, mai captivantă și mai cuprinzătoare. În Medeea, piesa de teatru scrisă de Seneca, se afirmă că acela care judecă în echitate, ascultînd o singură parte și ignorînd astfel apărările celeilalte părți, încalcă de fapt principiul echității. Ideea fusese formulată anterior de Eschil, într-o altă piesă de teatru, Eumenidele. Preluată din literatură în dreptul roman, apoi considerată de Sfîntul Augustin ca un precept de drept natural, această idee a fost exprimată lapidar în  adagiul latin Audi alteram partem mult mai tîrziu, în zorii epocii moderne, cînd principiul contradictorialității și principiul imparțialității au fost afirmate în termeni imperativi, ca garanții ale dreptului la apărare, atît în procesul civil, cît și, mai ales, în procesul penal. Mai mulți pictori au redat alegoric acest adagiu. Unul dintre ei, Jacob de Witt, a pictat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea un tablou chiar cu această denumire. Un secol mai tîrziu, pictura era expusă în Tribunalul din Haga, iar în prezent se află la primăria orașului.

Metodologia de aflare a adevărului și de înfăptuire a dreptății în orice proces judiciar, atît în sistemul de drept continental, cît și în sistemul de drept anglo-saxon, se fundamentează pe ideea conținută în acest adagiu. Deoarece nici o parte nu poate deține monopolul adevărului și al dreptății, judecătorul are datoria să verifice versiunile prezentate de toate părțile cu privire la faptele deduse judecății și la problemele de drept ridicate de acestea. Respectarea principiului imparțialității nu este posibilă decît prin aplicarea consecventă a principiului contradictorialității. Valoarea epistemologică a acestui adagiu fusese deja testată în științele pozitive, în perioada modernă, odată cu abandonarea argumentului de autoritate în favoarea scepticismului cartezian. Cam în același timp, pluralismul și multipartitismul erau descoperite în filosofia politică, drept temeiuri ale democrației constituționale. Testul dublei alternanțe la putere este necesar, cum observa în mod judicios Ralph Dahrendorf, pentru a verifica dacă un anumit sistem politic aparține sau nu democrației constituționale. Într-adevăr, singura șansă pentru a împiedica perpetuarea sine die a erorii cognitive, căreia îi cad victimă toți guvernanții, este schimbarea periodică a acestora prin alegeri de către cetățeni. Iar alegerile bune presupun ascultarea, adică înțelegerea și evaluarea tuturor ofertelor politice. Numai dacă sînt atenți la duelul politic, cetățenii se situează în poziția bunilor judecători.

Mult mai cunoscută este sintagma duel judiciar, care inițial desemna o modalitate de tranșare a unui proces civil sau penal printr-o confruntare, în fața regelui sau a reginei, între doi luptători, de regulă plătiți. Astăzi, duelul judiciar exprimă metaforic adagiul Audi alteram partem, avînd însă și un sens suplimentar, nu mai puțin important. Părțile nu doar vorbesc în fața judecătorului, ele se luptă. Așa cum se întîmpla în duelul de onoare, confruntarea dintre părți presupune egalitatea armelor și respectarea regulilor de luptă. Pînă la urmă, orice proces judiciar este o bătălie, în care părțile nu se mai luptă însă cu arme mortale, ci cu vorbe, dovezi și argumente. Retorica și logica se susțin reciproc. Adevărul nu este accesibil judecătorului decît prin versiunile faptice și prin probele prezentate de părți. Acestea își schimbă succesiv pozițiile de atac și de apărare. Cel care începe procesul judiciar nu este întotdeauna în poziție de atac, iar cel împotriva căruia începe procesul nu rămîne mereu în poziție de apărare. Cu cît sînt mai mari mizele unui proces, cu atît sînt mai ample desfășurările de forțe: probele sînt mai numeroase și mai complexe, problemele de drept sînt mai complicate, normele juridice aplicabile pot fi identificate cu greu în hățișul legislativ existent. În această luptă continuă, judecătorul veghează la respectarea regulilor procedurale și intervine ori de cîte ori acestea sînt încălcate. Dreptatea nu este doar opera judecătorului, ci și opera părților. Rolurile participanților la proces sînt diferite, dar complementare. Imparțialitatea judecătorului nu înseamnă o pură  pasivitate. El nu doar arbitrează luptătorii, ci îi călăuzește, în egală măsură, pe drumul către adevăr și dreptate. Pînă la urmă, nu victoria unei părți este scopul principal. De cele mai multe ori, cîștigurile și pierderile se distribuie între părțile procesului. Important este drumul către adevăr și dreptate, adică duelul judiciar.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.