Drumul lui Besançon

Publicat în Dilema Veche nr. 1006 din 20 iulie – 26 iulie 2023
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Vin, uneori, din lumea largă știri care ne reașază, măcar pentru un minut, perspectivele, ne aduc aminte de momente importante din viețile noastre, de reperele propriei istorii, de materia spirituală din care ne-am clădit ființa, de am ajuns să fim cum sîntem. Așa a fost pentru mine vestea morții istoricului Alain Besançon, în vîrstă de 91 de ani. El este bine cunoscut publicului cititor român (ceea ce înseamnă, de fapt, că e aproape necunoscut românilor, în general) grație cărților sale apărute, în traducere, la Editura Humanitas. Mai ales în anii ’90 și în primul deceniu al noului secol. Avem în limba română cam toate cărțile sale importante, de la Confuzia limbilor și Originea intelectuală a leninismului la Dilemele mîntuirii și Sfînta Rusie.

Mă simt legat de Besançon, fără să-l fi cunoscut personal vreodată, pentru că el a fost unul dintre foarte puținii care au făcut ca o mare dezamăgire să nu devină definitivă, să nu degenereze în refuz frustrat, în blocaj. Cînd ceva te dezamăgește adînc, dar apare un detaliu care totuși nuanțează dezamăgirea, e bine să recunoști că ți s-a făcut un bine. Mie, Besançon mi-a făcut – fără să știe, bineînțeles – un asemenea bine.

Cînd am înțeles, imediat după 1990, cît de pro-comunistă era intelectualitatea franceză postbelică, am fost șocat. Ca unul care a trăit în comunism, mi se părea (și mi se pare) că, cel puțin după 1980 și pînă astăzi, nu există nici o altă explicație în afara cinismului ticălos pentru care un intelectual occidental mai păstrează simpatii comuniste. Știam, bineînțeles, și înainte de 1990 cîte ceva despre stîngismul și antiamericanismul intelectualității franceze postbelice. Știam și că, în unele cazuri, intelectuali francezi cu operă și glorie își duseseră stîngismul pînă la comunism. Știam diferența dintre Camus și Sartre. Dar după 1990, cînd contactul meu cu Franța intelectuală a fost nemijlocit și deplin, cum spuneam, am fost șocat de amploarea genului Sartre și de minoritatea genului Camus. Am fost șocat să văd că stîngismul pro-comunist, mascat într-un soi de anticapitalism radical, era nu doar foarte răspîndit, ci intrinsec identității culturale franceze. Am fost șocat să simt în Franța de la mijlocul anilor ’90 o nostalgie post-sovietică sau să văd că anii angajamentelor maoiste erau evocați de mai toată lumea într-o pronunțată notă romantică. Dezamăgirea aceea a tînărului necopt care eram risca – îmi dau seama acum – să mă ducă la o despărțire radicală de cultura franceză contemporană. Cu atît mai mult cu cît tot atunci frecventam intens cultura americană, care mi s-a părut, cum mi se pare și acum, mai vie, mai diversă, mai atractivă, despovărată de muzeificare și pretenții goale. Ei bine, faptul că am dat de un Alain Besançon, de un Jean-François Revel, de un André Glucksmann, de un Alain Finkielkraut m-a făcut să nu mă separ, înciudat, de cultura franceză contemporană – un gest care, o spun azi, ar fi fost prostesc și ar fi fost exclusiv în detrimentul meu. Acești oameni (doar unul dintre ei mai e în viață azi) m-au ținut interesat de ideile, cărțile și presa din Franța atunci cînd, beat de tinerețe și ultragiat în anticomunismul meu, eram gata să întorc spatele unei întregi culturi. O prostie. Pe scurt, Besançon m-a ținut să nu fac o prostie. Îi sînt recunoscător.

Acum, cu ocazia morții sale, am putut citi multe evocări ale lui Alain Besançon. Toate menționează onestitatea sa și preocuparea pentru adevăr. Veți spune că preocuparea pentru adevăr este firească la orice istoric. Serios? De Lucian Boia sau de Oliver Jens Schmitt ați auzit? Besançon credea că istoricul trebuie să „ancheteze” istoria similar unui judiciarist: să caute cît mai multe probe, să le ia în considerare pe toate și să judece cît mai obiectiv. A încercat să facă așa pentru că și-o fi dat seama, din propria experiență, că onestitatea nu e de ajuns, dacă nu se leagă de adevăr.

 La 19 ani, Alain Besançon a intrat în Partidul Comunist Francez – se întîmpla în 1951. Pentru un tînăr francez de-atunci, este de înțeles. Patru ani mai tîrziu a părăsit partidul. Era 1956. Raportul Hrușciov asupra dictaturii lui Stalin și invadarea Ungariei l-au lămurit ce și cum e comunismul. Abandonul comunismului era, din acest moment, o obligație morală pentru orice comunist occidental. Și totuși, cît de puțini au făcut-o atunci! Puțini au făcut-o și-n vremea reprimării Primăverii pragheze. Puțini au făcut-o și-n anii grevelor din Polonia. Nici măcar prăbușirea lagărului socialist din 1989-1990, nici măcar prăbușirea URSS din 1991 nu au convins pe de-a întregul. Încă azi sînt mulți, foarte mulți, care cred că soluția fericirii pămîntene este comunismul și că tragedia trăită în Estul Europei în a doua parte a secolului trecut a fost fie o eroare de guvernare, fie o operațiune de propagandă capitalistă, dar în nici un caz o experiență istorică sinistră.

Abandonînd comunismul, Besançon a devenit ceea ce singur numea „un conservator liberal” și așa a rămas pînă la final. Cînd l-a întîlnit, în 1968, pe Raymond Aron și-a stabilizat definitiv „locul” și a căpătat contur intelectual sub influența autorului Spectatorului angajat. Aron era, pe-atunci, cam singura opțiune intelectuală ideologic decentă.

Nu mă îndoiesc că experiența personală l-a determinat să studieze mai atent comunismul și Rusia, ceea ce este, în ochii mei, o admirabilă probă de responsabilitate. Mai departe, evoluția intelectuală a lui Besançon a fost cît se poate de firească pentru un om onest preocupat de adevăr: studiind comunismul a ajuns, în ultimele decenii, să studieze istoria creștinismului. Cînd aud de un intelectual care, la 19 ani, e vrăjit de comunism, la 24 de ani iese din vrajă, apoi vrea să înțeleagă ce-i cu vraja asta, care l-a cuprins și pe el și cuprinde pe atîția alții, iar la maturitate se duce natural spre istoria creștinismului, eu, unul, nu pot să nu admir drumul. Tot drumul. Este versiunea intelectuală, modernă, fără riscuri, la îndemîna oricui, a drumului Damascului.

Acest colț de pagină este insuficient pentru a cuprinde, fie și abia schițate, cercetările lui Besançon. A acoperit cu eleganță și competență domenii vaste ale spiritului, de la istoria artei (cartea lui despre legătura dintre temeiul biblic al iconoclasmului și nonfigurativul abstract al secolului XX e superbă!) la critica ideologiei (e unul dintre primii care a demonstrat că dogma marxist-leninistă este un fel de gnoză putredă care, deși e construită pe model gnostic, este deopotrivă antifilozofică și antireligioasă), de la istoria Rusiei la situația Bisericii catolice (amenințată, credea Besançon, de trei pericole: antidemocratismul, democratismul și islamul). Deopotrivă apreciate sînt memoriile sale, dar și romanul pe care l-a publicat în 2008. Dar toată această cuprindere s-a derulat mereu în jurul unui ax: a fost, întotdeauna, istoric. Unul dintre cei în care oricine este preocupat de adevăr poate avea încredere.

P.S. Nu termin bine de scris aceste rînduri și vine altă veste din același registru: a murit Milan Kundera. L-am citit cu nesaț și l-am admirat fără rezerve. În clasamentul meu personal, este autorul celui mai bun titlu de roman din cîte cunosc: Insuportabila ușurătate a ființei. Oh, de cîte ori am văzut, la mine și la ceilalți, cît e de insuportabilă! Mă gîndesc că lucrarea implacabilă a biologiei are și un nefericit sens ideologic. Dispar unul după altul marii mărturisitori ai comunismului tocmai acum cînd lumea uită ororile sale. Rămînem noi, micii mărturisitori, care vom fi curînd acoperiți de exuberanța regăsirii idealurilor marxist-leniniste, în noua lor formă: ideologia drepturilor omului livrată high-tech.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

webb STScI 01J4A0558VKEEDA72A6YN2EY4D 2K png
Galaxia „luminilor de Crăciun”. Imagini spectaculoase surprinse, în premieră, de telescopul NASA
Telescopul Spațial James Webb al NASA a reușit o nouă premieră: capturarea unei imagini spectaculoase a unei galaxii asemănătoare Căii Lactee în primele sale faze de formare. Această galaxie îndepărtată a fost botezată „Firefly Sparkle” (Licurici Strălucitor).
Prima doamnă a Siriei, Asma Assad, alături de preşedintele statului Bashar al-Assad
Bashar al-Assad, „cel mai bogat refugiat din lume”. Dictatorul a fugit cu o sumă mai mare decât PIB-ul Siriei
Liderul sirian destituit Bashar al-Assad a reușit să scoată din țară 135 de miliarde de dolari înainte de a fugi în Rusia, sumă semnificativ mai mare decât PIB-ul Siriei, scrie ziarul turc Turkiye Gazetesi, citându-l pe fostul ofițer de informații sirian Khalid Beye.
Interventie operatie chirurgicala shutterstock 1380801545 jpg
Operație „barbară” în Turcia. O femeie din Marea Britanie a murit în urma unei intervenții estetice
O femeie în vârstă de 26 de ani din Marea Britanie a murit în urma unei operații „barbare”. Tânăra, mamă a trei copii a mers în Turcia pentru o procedură de ridicare a feselor.
daniel david ubb fb jpg
Cine e Daniel David, cel care ar putea candidatul comun al partidelor pro-europene la prezidențiale
Numele lui Daniel David a fost vehiculat recent în spațiul public drept o posibilă opțiune comună a partidelor pro-europene pentru alegerile prezidențiale din 2024.
phone 292994 1280 jpg
Instagram, Facebook și WhatsApp au picat în România. S-au raportat probleme tehnice la nivel mondial
Miercuri seara, utilizatorii din România s-au confruntat cu probleme semnificative în utilizarea platformelor Facebook, Instagram și WhatsApp, toate trei deținute de gigantul Meta. Incidentul a început în jurul orei 19:00 și a afectat atât aplicațiile mobile, cât și versiunile desktop ale acestora.
aplicatia facebook jpeg
Facebook, WhatsApp și Instagram au picat în Europa și în SUA. Zeci de mii de utilizatori sunt afectați și în România
Facebook și Instagram au fost indisponibile pentru mii de utilizatori din Europa și Statele Unite miercuri, potrivit site-ului de urmărire a întreruperilor Downdetector.com. Afectată a fost și aplicația WhatsApp.
telefon imagine ilustrativa foto Daniel Guță jpg
Avertizare privind o nouă escrocherie: apeluri și mesaje frauduloase, cu oferte de joburi online
Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) a avertizat cu privire la o nouă escrocherie care vizează românii din țară și din străinătate.
Izvorul de la Manastirea Sf  Dionisie Exiguul si Sf  Efrem jpg
Satul blestemat din România care se întinde și pe teritoriul altei țări. Fenomenele întâmplate aici îți fac pielea de găină
În inima Dobrogei, în apropiere de Cheile Dobrogei, se află un sat uitat de lume care ascunde povești pline de mister și legende întunecate.
439024798 2754810491335853 5273486255929161781 n jpg
„Închide ușa Căline, vin mascații după tine”. Colind pentru Georgescu compus de profesorul amenințat cu moartea de simpatizații legionari
Profesorul de Istorie, Marcel Bartic, care a fost amenințat cu moartea pe rețelele sociale de către adepții mișcării legionare, a compus un colind manifest, pe care il dedică lui Călin Georgescu.