Două tipuri de reciprocitate și asumarea nedreptății

Publicat în Dilema Veche nr. 1007 din 27 iulie – 2 august 2023
image

A treia lege de mișcare formulată de Newton sau principiul acțiunii și reacțiunii afirmă că orice forță este însoțită de o forță egală și de sens contrar; acțiunea și reacțiunea alcătuiesc o interacțiune, un cuplu de forțe, nici una dintre acestea neputînd exista fără cealaltă. Această lege de mișcare este ea însăși o interacțiune între obiectul de cunoscut și subiectul cunoscător, adică îmbinarea unui element ontologic cu unul epistemologic. Principiul reciprocității care guvernează viața socială este o continuare a acestei legi, îmbogățită însă în lumina valorilor morale și juridice. Percepțiile diferite asupra principiului reciprocității nu sînt interpretări morale sau juridice ale unui element ontologic, ci trepte de cunoaștere a acestuia. Tipurile de reciprocitate morală și juridică sînt expresia gradului de profunzime a cunoașterii acestui principiu, ca temei natural al vieții în comunitate și expresie a echilibrului acesteia. Cu cît este mai profundă cunoașterea, cu atît se dezvăluie mai mult potențialul autoreglator al principiului reciprocității: nu este un factor modelator extrinsec, ci intrinsec comunității. Cînd se creează dezechilibre în forma deficitelor de reciprocitate, potențialul autoreglator al acestui principiu este eficient în măsura în care regulile morale și juridice îl pun la lucru, trecînd astfel testul cunoașterii profunde a acestuia. Trei cazuri  din literatură sînt elocvente pentru a distinge între răzbunare și răul răsplătit cu bine, două tipuri de reciprocitate opuse, și pentru a descoperi în asumarea nedreptății cel de al doilea tip de reciprocitate.

Contele de Monte-Cristo, romanul lui Dumas-tatăl, a încîntat multe generații de adolescenți. La vîrsta marilor sentimente și idealuri, acest scenariu juridic despre trădare, injustiție și răzbunare, înțeleasă ca restabilire a binelui, hrănește sentimentul dreptății și formează caractere. Destinul sinuos al lui Edmond Dantès este urmărit de cititor cu sufletul la gură, într-o țesătură narativă vastă, în care faptele mereu surprinzătoare, ca într-un basm oriental, împlinesc în final așteptările justițiare, prin pedepsirea lui Fernand, Danglars, Villefort și Caderousse. Cei prinși în acest vîrtej narativ nu au timp să își pună întrebarea dacă actele de justiție privată, mai ales în materie penală, sînt legitime. La vîrsta adolescenței, sentimentul de dreptate nu este însă încorsetat în principii și reguli juridice încă neinteligibile. Urmărite cu ochii juristului, actele de justiție privată săvîrșite cu obstinație de Edmond Dantès sînt inacceptabile, chiar dacă eroul folosește pentru restabilirea binelui aceleași instituții și convenții sociale care au produs răul. Dar nu aceasta este privirea potrivită pentru lectura romanului.

Despre nedreptate scrie și Victor Hugo în Mizerabilii, dar în cu totul alți termeni. Perspectiva autorului este mai înaltă, pentru a surprinde nu numai dimensiunea personală a nedreptății, ci și alcătuirea strîmbă a sistemului judiciar penal, pentru a dezvălui astfel injustiția întregului sistem social. Din această perspectivă, obsesia răzbunării este înlocuită cu sentimentul carității. Răul răsplătit cu bine redă principiului reciprocității normalitatea sa de funcționare, adică îl repune în firescul său ontologic, în termenii lui Maritain. Urmînd exemplul Monseniorului Bienvenu, Jean Valjean descoperă forța morală nutrită din acest tip de reciprocitate. Cosette și Marius sînt beneficiarii acestei forțe morale. Victoria finală, în îndelungata confruntare cu inspectorul Javert, a celui care a fost condamnat la ocnă pentru furtul unei pîini nu are nici o nuanță de răzbunare, adică de reciprocitate a răului. Este victoria generozității și a carității împotriva sentimentului neguros al datoriei birocratice. Pentru a răsplăti nu numai binele cu bine, ci și răul cu bine, ființa umană trebuie să-și păstreze sensul originar, adică obligația morală de a face bine și de a evita răul. Răul plătit cu rău nu este o cale de restabilire a binelui, ci de sporire a răului, adică o răzbunare în care termenul și-a pierdut sensul etimologic. Spre deosebire de principiul acțiunii și reacțiunii, care nu poate evita entropia, principiul reciprocității, în dimensiunea sa ontologică și în cea epistemologică, este mereu regenerator. Asumarea nedreptății nu este recunoașterea fatalității răului, ci afirmarea forței regeneratoare a reciprocității ca principiu moral și juridic.

Platon a rămas persuasiv de-a lungul mileniilor prin punerea în scenă a ideilor. Dialogurile sale sînt piese de teatru în care ideile se confruntă în mod dramatic, dobîndind consistența unor adevărate personaje, care îi pun în umbră pe cei care le exprimă. Socrate și partenerii săi de dialog se transfigurează, pe măsură ce vorbesc, în ideile și teoriile pe care le dezvoltă. Venerat sau controversat ca filosof, Platon este un scriitor cu nimic mai prejos decît scriitorii antici de epopei, tragedii sau comedii. Nu puține dintre ideile astfel dramatizate concentrează sensuri din filosofia politică, filosofia morală și filosofia juridică, iar unele evoluează chiar pe scena unui proces judiciar, cum se întîmplă în Apărarea lui Socrate și Criton. În fața tribunalului atenian, Socrate nu se teme de acuzatorii săi, Anytos, Meletos și Lykon, ci de „ponegrirea și invidia mulțimii”. El nu fuge nici de judecată, nici de executarea pedepsei capitale, refuzînd îndemnurile prietenilor săi. Numai un mare scriitor putea reda, într-o situație nefirească, echilibrul firesc dintre asumarea nedreptății suferite din partea concetățenilor, iubirea față de aceștia și acceptarea senină a morții. Asumarea nedreptății este calea prin care Socrate încearcă încă o dată să le lumineze concetățenilor sensul profund și înalt al reciprocității, răspunzînd răului cauzat de aceștia cu binele desăvîrșirii morale. Măreția acestei atitudini stoice a fost rîvnită și de Seneca, atunci cînd a Nero i-a trimis porunca de a-și pune capăt vieții, dar scriitorului roman nu i-a reușit această încercare. Între a gîndi și a profesa o atitudine stoică rareori există echivalență.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic