Discursul de la Bruges
În septembrie 1988, doamna prim-ministru Margaret Thatcher a ținut un discurs la Colegiul Europei din Bruges care a rămas în istorie prin caracterul lui – unii spun doar aparent – eurosceptic. Prelegerea doamnei Thatcher, ținută în fața unui public din care făcea parte și Jacques Delors, pe atunci președintele Comisiei Europene, nu a fost menită să reprezinte un afront la adresa Uniunii Europene, dar totuși, în cele din urmă, a rămas consemnat ca un moment care a dat tonul vocii eurosceptice a conservatorilor britanici din ultimele trei decenii.
Lordul Thomas, membru al Partidului Conservator, un europenist convins, de altfel, a lucrat cel mai mult la conceperea prelegerii de la Bruges a doamnei Thatcher. O primă schiță (modificată ulterior) a discursului, de exemplu, sublinia sugestiv importanța Europei pentru britanici: Jumătate din piesele lui Shakespeare se desfășoară în orașe continentale. Poeții romantici englezi și au petrecut viețile pe continentul european.
Intenția nu părea aceea de a plasa cuvîntarea împotriva Europei. Doar că, uneori, mai ales în contexte delicate, discursurile pot fi interpretate (ușor) diferit față de ceea ce își propune vorbitorul. Fraza care a rămas în atenția publicului a fost aceasta: Nu ne-am angajat să renunțăm la frontierele noastre doar pentru ca un nou super-stat națiune să se pregătească să exercite o nouă dominație.
Pe lîngă rezonanța acestor vorbe, alte replici, precum Destinul nostru este în Europa, ca parte a Comunității, au pălit pur și simplu în fața publicului.
De altfel, așa cum remarcă și istoricii specialiști în domeniu, precum Chris Collins de la Margaret Thatcher Foundation, Doamna de Fier era o susținătoare a pieței unice europene, rezonanța cuvîntării ei din orașul medieval belgian nefiind una anti-Europa, ci mai degrabă una antifederalistă.
După discurs, doamna Thatcher a mers la Bruxelles, unde a luat cina alături de prim-ministrul belgian și de alți membri ai cabinetului. Ulterior, i-a relatat într-o notă scrisă ambasadorului britanic din Belgia astfel: Devin mai degrabă deprimată în ceea ce privește viitorul Europei cînd ascult viziunile federaliste ale lui Leo Tindeman (minstrul de Externe al Belgiei, pe atunci). Sper, totuși, că am reușit să lămurim anumite chestiuni și că discursul de la Bruges va provoca o dezbatere serioasă, după primul val de comentarii triviale.
Anumite chestiuni au rămas, însă, atît de nelămurite în prezent… Cum le ar lămuri oare Margaret Thatcher?
