Dinastia Anemonelor

Publicat în Dilema Veche nr. 613 din 12-18 noiembrie 2015
Iconofobie jpeg

Vecinul meu din copilărie, Alecu Anemonă, intrat în politică pe la jumătatea anilor ’90 și eternizat cumva (prin schimbarea frecventă a partidului-mamă!) într-o carieră de consilier local, m-a căutat recent la Universitate. Vizita, mărturisesc, a fost complet neașteptată. Nu-l mai văzusem măcar de un deceniu și, ca să fiu foarte onest, de cînd „se politizase“ în manieră moldo-vlahă, nici nu-i transmisesem semnale că i‑aș fi simțit lipsa. Secretarele de la Decanat s-au panicat și m-au sunat insistent pe celular: „Domnul consilier Anemonă vă așteaptă în birou… Știți, de la municipalitate…“ Știam, desigur, proveniența administrativă a importantului om politic Anemonă, dar nu înțelegeam ce-l apucase să apară atît de intempestiv. Am venit la cabinet, lipsit de entuziasm, pentru a descoperi, surprins, o „anemonă“ ofilită, exsanguinată, stoarsă brutal de vitalitatea ce o caracteriza odinioară. Vizibil îmbătrînit, Alecu trecea, evident, printr-o criză existențială. Revelația mi-a atenuat întrucîtva sentimentele de ostilitate. M-a îmbrățișat cu o mină îngîndurată și m-a întrebat ce mai fac. N-a așteptat însă răspunsul, adăugînd amărît: „Eu n-o duc prea bine, bătrîne, viața mi-a alunecat pe un culoar nefast…“ Recunosc, acest captatio benevolentiae, deși involuntar, și-a atins scopul. Am tăcut cuminte, simțindu-l, cu antenele mele de psiholog amator, în pragul unei confesiuni eliberatoare. „Mi-am pierdut reperele, am un munte de dileme care mă consumă, aș fi bun, cred, să scriu la revista aia bucureșteană, unde apari și tu destul de des… Nu mai știu cine sînt cu exactitate. Tocmai eu – stăpînul certitudinilor absolute, detractorul îndoielii pernicioase, dezavuatorul dubiilor de orice fel!“ Sesizîndu-mi, pesemne, figura nedumerită, încercă să fie mai explicit: „Nu mai am, cum ar veni, exercițiul autenticității, aderența la realitate, controlul personalității mele adevărate… Te întrebi, probabil, de ce am venit la tine. Lupt să mă regăsesc, prietene, iar tu, pe lîngă faptul că ești dilematic cu acte în regulă, mă mai și cunoști din copilărie. Ai încă, sper, imaginea sinelui meu nealterat de maturitate. Aș putea afla de la tine cine eram cîndva și cum ar trebui să‑mi reasum acea formula a mea pură, corectă, nemodificată. Metamorfoza îngrozitoare despre care îți vorbesc se leagă de politică, de eforturile de a-mi însuși virtuțile limbajului dublu…“ Alecu sorbi îngîndurat din cafeaua adusă de o secretară cu suspectă promptitudine, apoi zise: „În profesia asta, am practicat comportamentul schizoid, fiind, cu infatigabilă ardoare, altcineva pentru fiecare în parte. Am vorbit și m-am manifestat mereu în funcție de așteptările și interesele celor cu care interacționam și de rigorile mediului unde descindeam. Mai tîrziu, invariabil, acționam, la fel de energic, exact invers decît spuneam. Prioritatea numărul unu a rămas – nu mă judeca aspru! – păstrarea cu orice preț a poziției de consilier local“.

După un scurt respiro, Anemonă își reluă spovedania: „Pentru mine, demnitatea în cauză reprezintă un job, nu o aspirație politică. Astfel, am schimbat fără jenă partidele, am mimat convingerea, mi-am contrazis ideile, am batjocorit valoarea și am compromis semnificația cuvintelor. Lozinca scopului care scuză mijloacele mi-a călăuzit pașii. Obținusem un loc de muncă onorabil și trebuia să-l păstrez indiferent de costuri. Cum îți ziceam, nu mă pierdeam în controverse morale. Am fost și de dreapta, și de stînga, și revoluționar, și nostalgic ceaușist, și democrat, și extremist, și cosmopolit, și xenofob, în deplin acord cu pulsul electoral. Devenisem un Alecu Anemonă-orchestră, multiplicat în mii de sunete și acorduri disjuncte și totuși complementare în ordinea superioară a triumfului politic… Pînă într-o zi cînd totul a scăpat de sub control. Am trecut de la diviziunea mare, bine delimitată, la subdiviziuni în interiorul aceluiași palier de identitate – obscure, amețitoare și enigmatice. De atunci, nu mai am liniște. Alecu Anemonă e neîntrerupt altul, într-o diseminare de identități și subidentități năucitoare. Noi și noi Aleci și Anemone năvălesc peste lume din toate direcțiile. S-au format două șiruri numerice care urcă de la Alecu 1 la Alecu n și, respectiv, de la Anemonă 1 la Anemonă n. Ar mai fi mers treaba și așa, dacă Alecii și Anemonele s-ar fi suprapus perfect, dar, vezi tu, amice, istoria nu iartă! Alecii și Anemonele s-au amestecat între ei. Lîngă Alecu 52 răsare acum, pe nepusă masă, Anemonă 16, iar Anemonă 23 se întîlnește abrupt cu Alecu 96. Ca și cum nu ar fi de ajuns, Alecu 83 dezvăluie o mare slăbiciune atît pentru Anemonă 1587, cît și pentru Anemonă 26.984… Alecii și Anemonele dezvoltate monstruos în mine se mint, își joacă feste unul altuia, se urăsc, își pun piedici, se faultează, de parcă eu aș fi Consiliul Local însuși, iar ei concurenții politici pentru un loc de consilier în forul meu interior… Nu mai pot, înnebunesc, crede-mă, profesore! Te rog mult să mă ajuți! Rămîi ultima mea frontieră, ultima șansă. Dacă nici tu nu mă înțelegi, sînt pierdut!“. „Nu ești pierdut“, am spus brusc luminat. „Soluția este extrem de simplă.“ „Da?“, a întrebat Anemonă cu glasul gîtuit. „Da. Greșești atunci cînd dai numere arabe identităților tale. Încearcă puțin cu cifre romane! Alecu al II-lea, al III-lea, al VII-lea și așa mai departe. La fel, Anemonă I, al IV-lea, al V-lea…“ „Dumnezeule!“, strigă Alecu, lovindu-și violent fruntea cu palma. „Ai geniu, omule, zău așa! Există, de fapt, o întreagă dinastie de consilieri municipali înăuntrul meu, o veritabilă succesiune aristocratică. Nu are nici un sens să se nască tensiuni între ramurile aceleiași familii! În plus, e clar, eu dețin atribute regale, nu mă limitez la o sărmană administrație locală… Gata, am scăpat de dileme! Sînt politician, ce basca mea!“

Codrin Liviu Cuțitaru este decan al Fa­­cultății de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Prezentul dis­­­continuu, Editura Institutul European, 2014.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.