Dinamo se vinde
Dumitru Dragomir spune că Dinamo se va vinde „la valoarea unei cirezi de vaci“. Şi cîinii roşii vor da lapte?
Dacă sînt vaci din alea masate pe muzică de Beethoven s-ar putea foarte bine să le poţi mulge nu de lapte, ci de camembert direct de la ţîţă. Ce vrea să zică fostul şef de la Liga de fotbal e că Dinamo e pe ducă. Nu e total fals, dar nici perfect adevărat. Dinamo stă, paradoxal, rău şi bine. Stă rău pentru că a intrat pe o pantă a mediocrităţii sportive sub un patron care a scăpat-o de la faliment, dar prin mijloace care sînt acum cercetate penal. A pierdut vraja pe care o avea altădată şi pe care adversara istorică a păstrat-o. Dintr-un apartament de lux s-a transformat într-un culoar de trecere, un spaţiu dintre două destinaţii în care oamenii vin şi pleacă exact ca dintr-o gară. Şi pe bani puţini. Managementul acestei echipe a virat-o de atîtea ori încît nu mai ştii ce vrea de fapt. Dinamo a ajuns să se vîndă, după spusele patronului, pe 5 milioane de euro. OK, e un pic mai mult decît o cireadă de vaci, dar departe de standardul unei echipe cu tradiţie. Şi cine o cumpără? Fanii, arabii sau Sfîntul Duh, deocamdată nu e clar. Dar... Dinamo e încă Dinamo, şi nu e puţin lucru. Steaua a ajuns o sumă incertă de iniţiale, Craiova îşi mută sufletul dintr-un corp în altul, Rapid a pupat papucul politic în speranţa că politicul (staţi să rîd puţin...) o va ajuta dezinteresat. În plus, ştiţi cum se zice: cînd nu mai ai unde să cobori, singura direcţie e în sus. În disperare de cauză, Dinamo face acum ceea ce trebuia să facă de mult. A pus un antrenor tînăr, cu o misiune clară şi nesinucigaşă şi cu un timp de viaţă pe bancă cu bătaie lungă, întrucît obiectiv în acest an nu mai există. E o şansă uriaşă pentru această echipă de a se construi perfect. E posibil? Da, ar veni răspunsul de la Radio Erevan, în aceeaşi măsură în care Usain Bolt poate ajunge primul la sosire alergînd într-un picior printr-un cîmp de mine. Dar nu vă îngrijoraţi, fotbalul e cel mai bun prieten al rezervei de minuni a lumii.
