...din copilărie

Publicat în Dilema Veche nr. 197 din 16 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Copiii din Bucureşti nu se mai prea joacă astăzi pe afară, aşa cum o făceau cei din generaţia mea (he, he... pe vremea mea!). Ţin minte că seara eram înnebuniţi să ieşim în faţa blocului la o V-aţi ascunselea, care în limbajul nostru devenise Vaţa, şi apoi, mai simplu, Faţa. De altfel, pe melcul de cărămidă în interiorul căruia erau tomberoanele de gunoi era desenată cu albastru o faţă de copil, în locul în care "se punea" cel care trebuia să caute. Apoi, jucam leapşa pe ouate şi mai erau şi poarca, ţurca, ţară-ţară vrem ostaşi, flori fete sau băieţi, capace, cartoane, raţele şi vînătorii, hoţii şi vardiştii... Iarna, cînd era frig, ne adăposteam în scara cîte unui bloc şi uneori jucam baba oarba, pînă cînd, supăraţi de rîsete şi chirăieli, vecinii ieşeau să ne gonească. Erau cîţiva de-a dreptul temuţi şi, de multe ori, joaca noastră se transforma într-o hărţuială reciprocă. Ne plăcea să-i întărîtăm pe supărăcioşi. Uneori legam clanţa uşilor de la intrare, cu sfoară sau cu sîrmă, de caloriferul din holul blocului şi apoi sunam. Urmau totdeauna cîteva secunde de amuzament suprem, în care priveam hohotind şi urlînd, ca nişte descreieraţi, încercările lor disperate de a-şi deschide propria uşă. Niciodată nu ştiam cum se rezolvă problema asta pentru că nu aveam curajul să stăm pînă la capăt, la un moment dat ni se făcea frică şi fugeam. Odată însă, un asemenea individ tocmai venea acasă, în timp ce noi, crezînd că e înăuntru, ne chinuiam să-i legăm clanţa. Am încasat nişte palme pe care le ţin minte şi astăzi. O veşnică problemă era şi joaca în spaţiul verde din faţa blocului, care îi irita pe foarte mulţi. Ţipau la noi de pe la geamuri, ne ameninţau că ne spun părinţilor. Unul obişnuia să ne confişte mingile şi să bage foarfeca de grădină în ele, iar altul, care stătea la parter, a sărit odată peste balcon ţinînd în mînă o pompă de desfundat chiuvete, cu care de bună seamă voia să ne altoiască. Am alergat atunci îngroziţi mai bine de un kilometru, tot avînd impresia că nebunul era încă pe urmele noastre. Răzbunările însă ne erau pe măsură. Iarna, cînd zăream cîte un geam deschis la apartamentul cîte unui asemenea personaj, luam la ţintă deschizătura cu bulgări, care erau uneori murdari de pămînt. Cînd nu era zăpadă, descoperisem o altă metodă: găseam cîte o nuia flexibilă în vîrful căreia presam un bulgăre de pămînt. Foloseam nuiaua drept catapultă pentru a trimite bulgărele pe fereastra inamicului. Uneori reuşeam să nimerim chiar şi la etajul patru. Alteori, greşeam ţinta şi se întîmpla ca noroiul să se lipească pe geamul cîte unui nevinovat. "Nu-i nimic - ziceam noi - aşa-i trebuie dacă e vecin cu nemernicul ăla" (nu exista pe atunci expresia "pagube colaterale"). Cînd ne-am făcut mai mari, am înţeles că unii dintre oamenii ăia răi - Moşu, Tăietoru, Albu sau Baba de la parter - erau chiar mai dependenţi decît noi de aceste conflicte. Se întîmpla să apară cîte unul să ne caute pricină chiar cînd stăteam liniştiţi în părculeţul din spatele blocului, la poveşti. Mai ales pensionarii se pare că se plictiseau. Acum, în scările blocurilor nu mai sînt copii, ci tineri care nu se mai joacă, se droghează. Spaţiul verde din jurul blocurilor e înconjurat cu garduri noi, de care nu trec decît pisicile (atunci era sîrmă ghimpată, dar cu multe rupturi), iar copiii, cînd nu se joacă la calculator, au spaţii special amenajate în care să-şi consume energia. Şi n-am prea mai auzit de cineva care să îndrăznească să bată copilul altuia.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.