Dilema excesului ucrainean

Publicat în Dilema Veche nr. 975 din 15 decembrie – 21 decembrie 2022
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Aflînd că Teatro alla Scala in­ten­țio­nează să deschidă stagiunea cu o nouă producție a operei Boris Gudunov de Mussorgski, ba chiar cu un bas-bariton rus în rolul titular, consulul ucrainean din Milano a făcut un apel public către conducerea legendarului teatru să se răzgîndească. Scala a răspuns printr-o convingătoare campanie de PR, transmițînd, după cum era de așteptat, că deschiderea rămîne așa cum era programată. Lasă că producția era pregătită de trei ani, dar simpla idee că repertoriul La Scala se schimbă după cum cere cîte un consul străin este, totuși, inacceptabilă. Premiera a avut loc, a avut un succes enorm (poate și pentru că a existat scrisoarea consulului), cu președintele Italiei (ovaționat minute în șir cînd a apărut în loja oficială), șefa Guvernului (o susținătoare fără echivoc a Ucrainei) și cam toată elita politică italiană aplaudînd frenetic, scrie presa, aproape 30 de minute ansamblul condus de maestrul Chailly. 

Nu demult, marele cotidian britanic The Guardian a găzduit un articol al ministrului ucrainean al Culturii. În esență, omul spunea că Putin folosește marea cultură rusă ca instrument de propagandă și că e cazul ca lumea să-i abandoneze pe clasicii ruși ca să se dezică, cu adevărat, de fiara Putin. Ca să arăți că nu te convinge propaganda lui Putin, ba chiar ca să arăți că i te opui, trebuie să încetezi să-l mai frecventezi pe alde Ceaikovski. Vi se pare discutabil? Stați, nu trageți concluzii, asta nu e tot. Ministrul mai face un pas în articolul său: spune că portofoliul artistic rusesc poate fi foarte bine înlocuit cu cel ucrainean, căci și Ucraina are de oferit lumii mari compozitori sau mari scriitori. Adică opoziția adevărată, pură, față de crimele lui Putin se dovedește prin înlocuirea marilor autori ruși cu mari autori ucraineni. Dacă scrisoarea consulului era, indiscutabil, un exces, articolul ministrului e deja o prostie. Nu e cazul să explic de ce. Asemenea poziții oficiale fac un pic mai grea misiunea unora ca mine care, din interiorul încă în pace al Uniunii Europene, fac tot ce pot să-și convingă concetățenii că Ucraina trebuie acum susținută prin toate (da, toate!) mijloacele și că Rusia trebuie învinsă în acest război. Iarăși, nu cred că e cazul să explic de ce.

Însă cred că e bine să stăm să ne gîndim puțin înainte de a ne strîmba la ucraineni ca urmare a acestui gen de intervenții publice. Nu e niciodată nepotrivit să fii un gardian al măsurii și al discernămîntului. Totuși, uneori, este nepotrivit să te comporți dirigențial cînd măsura e depășită ori discernămînul încețoșat. 

În ceea ce-i privește pe ucraineni, agresiunea Rusiei le sfîșie țara, le însîngerează poporul, le distruge viețile chiar acum. Asemenea reacții sînt deplasate în orice context, mai puțin în acesta. Noi, cei care le judecăm, ne aflăm chiar așa – fiecare e în orice alt context, mai puțin cel al Ucrainei de azi. Dar Ucraina, ea însăși, se află în singurul context care scuză asemenea excese. Le explică și le scuză, deopotrivă.

Pe de altă parte, e tot mai clar că dezastrul ucrainean nu este doar efectul demenței lui Putin. Există o susținere reală și consistentă a poporului rus pentru ce face Putin în Ucraina. De acord, e o prostie să credem că Putin ucide în Ucraina împins de la spate de Tolstoi sau de Dostoievski; mai mult, să credem că Tolstoi sau Dostoievski înșiși ucid în Ucraina ar însemna că ne-am pierdut cu totul mințile. Cultura unei națiuni nu este niciodată responsabilă pentru crimele conducătorilor ei politici; capodoperele nu ucid. Dar, dacă marea cultură rusă nu „aparține“ lui Putin, cu asta sîntem de acord, atunci cui „aparține“ – simbolic, măcar – totuși? Sînt perfect de acord că e necesară distincția netă dintre Putin și marea cultură rusă chiar dacă, tot în numele rafinamentului intelectual ce poate fi înșelător, admit, nu sînt atît de convins că nu există nici o legătură între această mare tradiție culturală și putinism. 

Să ne gîndim, similar, la relația dintre Wagner și Hitler. Chiar dacă Hitler a instrumentalizat propagandistic opera lui Wagner, nu Wagner e vinovat pentru Holocaust. Totuși, toată lumea a înțeles de ce, vreme de decenii, Wagner nu s-a cîntat în Israel. Nimeni nu a reproșat israelienilor că sînt cam anapoda cînd au boicotat muzica unuia dintre cei mai mari compozitori din istorie (după unii, chiar cel mai mare!). Noi toți le-am înțeles motivele și le-am respectat motivația. Ca Wagner să ajungă în Israel, a fost nevoie să treacă vreo 50 de ani și a mai fost nevoie de un mare muzician evreu, cetățean israelian, care a pus la bătaie într-un scandal public tot prestigiul său și a dirijat Wagner la Tel Aviv. Sigur că întrebarea fundamentală rămîne: dacă-l separi pe Hitler de Wagner pe bună dreptate, poți separa hitlerismul de wagnerism? Uneori, un geniu se substantivizează comun și devine un „-ism“, intrînd în conștiința poporului său așa. Nu discut acum dacă această operațiune este una de propagandă sau una firească, dacă este legitimă sau ilegitimă. Ea se întîmplă. Există Wagner și există wagnerism. Adică există muzica, genială, copleșitoare, și există o concepție adusă de această muzică despre lume, cu miticul popor din jurul Rinului în centru. De aici încolo, intră în scenă politicienii (nebuni sau nu) și totul se mută în spațiul sensibilității colective a unei națiuni în suferință (de altfel, națiunile sînt mereu în suferință!).

Sînt convins că, chiar dacă Putin o folosește în interes propagandistic, marea cultură rusă este dincolo de el. Dar prea mulți ruși ne spun că putinismul este o dezvoltare perfect explicabilă pentru societatea rusă, ca să nu cădem pe gînduri. Iar ceea ce face putinismul explicabil și, de aceea, sustenabil în Rusia este – ne spun aceste voci – chiar cultura rusă. Noi, nerușii, vedem în ea umanism, adevăr psihologic și valori sufletești. Dar, pentru ruși, e posibil să însemne altceva. E posibil să fie un „-ism“ otrăvitor care se exprimă acum în putinism, similar cu wagnerismul otrăvitor, care s-a exprimat acum 80 de ani în hitlerism. 

În același timp, pericolul milițiilor culturale de tip „cancel“ e imens. Noi, cei care privim spre Ucraina dinspre Vest, sîntem oripilați de așa ceva. De aceea, cînd auzim că cineva cere eliminarea din memoria culturală a zilei a unor nume și creații din trecut, deja validate de generații în șir drept indiscutabile capodopere, deja intrate în ADN-ul identității noastre culturale, europene, ne revoltăm. Pe bună dreptate. Nimeni, nici chiar o Ucraină întreagă însîngerată barbar și nedrept, nu va putea impune eliminarea marilor ruși din cultura europeană. Și ucrainenii înșiși vor trebui să înțeleagă asta. Poate că nu acum, dar pe viitor vor trebui să înțeleagă că e și ineficient, și ilegitim să ceară așa ceva. 

Acestea fiind spuse, totuși, fac a­pel la empatie și înțelegere pentru acest exces. Dacă tot ne plac nuanțele și distingem între Putin și Ceaikovski, să nuanțăm și mai depar­te văzînd că un „cancel“ nu seamănă cu al­tul. Una e să fii student recent într-un cam­pus californian și să ți se pară că faci „jus­tiție socială“ dărîmînd statuia lui Cervantes pentru că „avea sclavi“ (n-avea, dar ce contează?) și alta e să fii ucrainean acum și să simți că rana ta deschisă e zgîndărită de opera unui rus, cîntată pe o mare scenă a lumii occidentale. Că opera aceea se întîmplă să fie despre tot ce e mai oribil în tradiția politică moscovită este, desigur, un detaliu.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.