Dezastre şi provocări

Publicat în Dilema Veche nr. 462 din 20-26 decembrie 2012
Loază jpeg

Sensurile noi ale cuvîntului provocare au apărut destul de repede după 1989; am scris acum vreo 20 de ani despre ele, cu destulă uimire, constatînd cum un termen pînă atunci preponderent negativ devenea brusc pozitiv. Schimbarea se explica prin calchierea unor sensuri ale cuvîntului englezesc challenge, adăugate termenului românesc care părea să-l traducă cel mai bine. E drept, abstractul provocare este explicat (în DEX) prin trimitere la verb („acţiunea de a provoca şi rezultatul ei“), iar verbul are, printre înţelesurile sale, şi pe cel de „a chema, a invita pe cineva să participe la o competiţie, la o întrecere“, ceea ce justifică echivalarea cu challenge. Pentru cuvîntul românesc erau însă mai frecvente şi caracteristice sensurile trecute pe primul loc în dicţionar, mai ales „a aţîţa, a întărîta, a incita pe cineva (sfidîndu-l)“ (DEX). Aşadar, provocarea e în primul rînd aţîţare, întărîtare, sfidare; dicţionarul adaugă şi o specializare juridică, cel puţin la fel de negativă: „a aduce pe cineva (prin acte de violenţă, lezarea demnităţii sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracţiuni“. Cu o totală indiferenţă faţă de aceste accepţii mai mult sau mai puţin tradiţionale, noul sens (corespunzînd celui definit în Merriam-Webster „a stimulating task or problem“) transmitea ideologia gîndirii pozitive, propunînd modelul cetăţeanului competitiv, fixat într-o atitudine curajoasă şi bătăioasă, arzînd de nerăbdare să înfrunte, cavalereşte, cît mai multe dificultăţi care să-l oţelească. Transmis de filme comercial-teziste şi de limbajul de lemn corporatist, provocare a devenit o formulă magică (obligatorie în interviurile de angajare), a cărei funcţie socială este de a lipi o etichetă pozitivă pe situaţiile neplăcute, nedorite, periculoase etc. În aceste condiţii, se tinde către transformarea sa într-un eufemism care să preia tensiunile interne şi negativitatea situaţiei descrise.

În momentul de faţă, provocarea ar părea să îndulcească suferinţele crizei („Agenda UE: criza băncilor, o nouă provocare!“ Adevărul, 9.10.2011) dar şi să facă atractive grijile casnice „Compartimentarea mobilei de bucătărie, o provocare“, casa.acasa.ro). Termenul a pătruns şi în discursul folcloric tradiţional – „Maria Radu: «Încondeierea ouălor este o provocare pentru mine»“ (libertatea.ro, 12.04.2012) –, ba chiar şi în texte bisericeşti, în care se poate vorbi de „O provocare de iubire, de adevăr şi de pace“ (catholica.ro); echivalentele provocării sînt, în alte versiuni ale textului (tradus), cuvîntul italienesc sfida şi franţuzescul défi. Informaţiile meteorologice sînt adesea impregnate de aceeaşi atitudine pozitivă şi eufemistică: „Drumurile din Timiş rămîn în continuare o provocare pentru şoferi. Ninsoarea abundentă le dă în continuare bătăi de cap pompierilor. Numeroase maşini au rămas împotmolite în zăpadă pe drumurile din Timiş„ (tion.ro, 9.12.2012); „Vremea ploioasă din Marea Britanie, o provocare serioasă pentru Jocurile Olimpice“ (Antena3.ro, 18.07. 2012); „Iarna reprezintă întotdeauna o provocare pentru conducătorii auto“ (curierulnational.ro). Era de aşteptat ca şi catastrofele naturale să devină, nu numai în textele jurnalistice, prilej de provocări: „Coordonarea operaţiunilor de intervenţie pentru limitarea consecinţelor inundaţiilor reprezintă o provocare specifică pentru serviciile de urgenţă“ (meteo.ro); „Zăpada, cea mai recentă provocare pentru supravieţuitorii devastatorului cutremur din China“ (m.vestic.ro); în urma uraganului Sandy, „edilul metropolei a cerut oamenilor să fie răbdători, afirmînd că «provocările sînt uriaşe»“ (evz.ro).

În acelaşi timp, provocare îşi continuă, cu sensurile mai vechi (preluate în secolul al XIX-lea din franceză), şi cariera negativă: de exemplu, în ştirile din politica internaţională care se referă la anumite rachete, lansate în ultima vreme: „Washington şi Tokyo: «Racheta nord-coreeană, o provocare»“ (Pro TV, 19.03.2012; în textele în engleză, termenii folosiţi erau „highly provocative“ şi „a grave provocation“. Contexul pare de ajuns pentru a deosebi provocarea rea de cea (vorba vine) bună...

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.