Deștepții, ca telefoanele și influenserii

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg

…deși, de bună seamă, nu doar telefoanele sînt deștepte (smart) în ziua de azi. Pe lîngă smartphones, avem televizoare smart, frigidere smart, mașini smart, aspiratoare smart, și cîte și mai cîte. Zică însă cine ce-o zice, „deștept ca aspiratorul” sună mai puțin măgulitor decît „deștept ca telefonul”. Alegerea e totuși grea, pentru că, pare-se, toate aparatele din jurul nostru s-au deșteptat peste noapte, iar răutăcioșii ar putea susține că inteligența tehnicii crește invers proporțional cu cea a oamenilor. Din fericire, în România, a apărut primul canal de „social television”, dedicat oamenilor smart. Am răsuflat ușurat. Iată, mi-am zis, s-au deșteptat și românii, după cum le cerea, de atîta amar de ani, imnul național! În cursa dintre aparatură și oameni, avem și noi, în sfîrșit, o șansă! Am prins din urmă telefoanele și aspiratoarele. Am ajuns și noi smart. Pentru a fi corecți pînă la capăt, să precizăm că nu toți românii sînt smart – publicul-țintă declarat al noului post e unul restrîns: Smartul (așa i se zice) e educat, cu un minimum de confort material. Smartul face parte, așadar, dintr-o minoritate de elită. Asta, însă, nu trebuie să ne demoralizeze. În definitiv, nici aspiratoarele nu sînt toate smart. Mai există și unele împinse cu mîna. Concurența dintre om și aparat e, așadar, cinstită.

Ba, dacă stăm să ne gîndim bine, grație noului canal TV, smartul poate dobîndi un avantaj față de aspirator, pentru că, declară părintele fondator, „primul nostru obiectiv este să îi creăm smartului o conștiință de sine” – ceva ce, pînă una-alta, un aspirator smart nici nu visează (sper). „Cum altfel decît să îi generăm gînduri?” Poate părea paradoxal ca un om smart să nu aibă nici conștiință de sine și nici gînduri, dar nici telefoanele n-au, iar asta nu le împiedică să fie smart. Au însă mai puțin noroc decît oamenii, pentru că n-au influenseri. În prima zi de emisie a postului, o domnișoară (doamnă?) influenseră era revoltată că legislația românească nu îi permite guvernului să plătească influenserii pentru a… influența (sic!) percepția și comportamentul românilor în vreme de pandemie, cum a făcut-o, bunăoară, guvernul Marii Britanii. Ehei, cum s-ar fi schimbat lucrurile! „Dar de ce nu o faceți pro bono? Gratis?” – a întrebat-o, candid, unul dintre moderatori. După expresia confuzată și zîmbetul nedumerit al influenserei (influenseriței?), era limpede că un asemenea gînd nu îi fusese încă generat în nici un fel, iar de-acum era prea tîrziu. Întrebarea a rămas fără răspuns.

Pentru necunoscători, un „influencer” e o profesie foarte lucrativă, cu o singură condiție – să ai foarte mulți „followers”, persoane care să-ți urmărească toate postările pe diferite platforme media: Facebook (pentru „dinozauri” deja), Instagram, TikTok, YouTube, vlog-uri ș,a.m.d. În românește, traducerea ar fi „influențatori” sau „manipulatori”, dar cuvintele astea vin cu oareșcari conotații negative. „Influenser” sună mai bine, mai smart. Teoretic vorbind, a fi un influențator de opinii nu e nimic rău. Toți încercăm să fim influențatori, toți încercăm să ne manipulăm unii pe alții. Părinții încearcă să-și influențeze copiii, dascălii – elevii, preoții – credincioșii, scriitorii – cititorii, politicienii – electoratul ș.a.m.d. Eu, acum, încerc să vă influențez pe dumneavoastră. Dumneavoastră veți încerca să vă influențați cunoscuții și șefii. Și tot așa. În diferite proporții, sîntem cu toții manipulați și manipulatori.

Pînă mai ieri, însă, această încercare de influențare avea și un oareșcare fundament rațional, sau măcar aparența acestuia. Părinții încearcă să-și influențeze copiii împărtășindu-le din înțelepciunea lor de viață, profesorii – elevii, printr-o educație care nu se reduce la transmiterea de cunoștințe, politicienii – electoratul, prin programe realiste de guvernare etc. În Eros și Magie în Renaștere, Ioan P. Culianu recuperează o întreagă filozofie a manipulării maselor și indivizilor, descrisă de către Giordano Bruno într-o cărticică mai degrabă obscură, De vinculis in genere (Despre legături, în general). Este – susține, cu dovezi, Culianu – un manual de manipulare mai rafinat și, încăput pe mîini greșite, infinit mai periculos decît Prințul lui Machiavelli. Dar pînă și Manipulatorul lui Bruno, care operează cu „fantasme”, în buna tradiție neo-platoniciană, are grijă ca imaginile generate să aibă un corespondent în realitate. Mai mult, i se cere să renunțe la orice egoism sau interes personal. Cu alte cuvinte, manipulatorului i se cere să înceapă prin a se manipula pe sine însuși întru beneficiul altora.

Nu mai e cazul acum. Influenserii de astăzi nu mai au nimic în comun cu influențatorii „pe stil vechi” – părinți, profesori, preoți, scriitori, artiști. (În treacăt fie spus, Culianu compara stupiditatea ineficientă a propagandei sovietice cu subtilitatea eficientă a mass-media occidentale, decenii bune înainte de apariția noilor social media.) Astăzi, pentru a fi influenser, nu trebuie să te mai pricepi la nimic. Greu e doar începutul, pentru că, odată atins un prag critic (să zicem, o sută de mii de followers), restul te vor urmări pentru că ești deja faimos. Ca pe surorile Kardashian, faimoase pentru… faima de care se bucură. Ce anume postezi pentru a-ți atrage prima sută de mii de „urmăritori” e treaba ta. Orice tîmpenie care atrage click-uri e bine primită. Nimeni nu te întreabă cum ai făcut nici primul milion de dolari, nici prima sută de mii de followers. În nici un caz companiile care te plătesc pentru a le face reclamă. Ai devenit influenser. Nu influențator, influenser.

În celebra alegorie a peșterii din Republica lui Platon, personajul principal pare a fi filozoful-rege. La o citire mai atentă, însă, întregul dialog pare a fi mai degrabă menit educării corecte a viitorilor păpușari, cei în sarcina cărora intră manipularea umbrelor. Aici, în jurul focului care nu e nici soarele de afară, dar nici bezna peșterii, se dă „bătaia peștelui”. Aici, la mijlocul drumului dintre filozoful-rege și prizonieri. Miza, s-o recunoaștem, e uriașă, atît la nivelul societății, cît și al sufletului. Din moment ce de manipulare nu avem cum scăpa, e crucial să putem face diferența dintre manipularea bună și cea nocivă. Dintre influențatori și influenseri. Lăsați telefoanele și aspiratoarele să fie smart! De la noi s-ar cuveni să avem alte pretenții. Îi urez noului post succes, dar să nu-l uite nici pe Socrate: „Tot ceea ce știu e că nu știu nimic“.

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?