Despre Uber şi statul de drept

Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Salutări de la Basel jpeg

Anul trecut, cam pe vremea asta, mă îndreptam de undeva din centrul Parisului spre aeroportul Charles de Gaulle. Aglomeraţie mare pe şoseaua periferică, avansăm cu dificultate. „O să dureze cel puţin trei sferturi de oră“, mă anunţă taximetristul – un tip trecut bine de cincizeci de ani – într-o franceză cu un puternic accent italienesc. Din vorbă în vorbă, ajunge să-mi povestească viaţa de şofer de taxi la Paris. Urăşte cursele la aeroport. „Dacă ajungi acolo, cine ştie cînd mai prinzi o cursă înapoi, spre oraş“, explică el. Timpul mediu de aşteptare în parcarea aeroportului e de o oră, o oră şi jumătate. O aplicaţie de pe tabletă îi arată exact cîte alte maşini mai sînt la ieşirea din terminal şi care e ritmul în care pleacă de acolo. Nu-i plac nici cursele scurte – sînt unii, mai ales turişti, care cheamă un taxi la scara hotelului doar ca să meargă două-trei străzi mai încolo la vreun restaurant sau la cine ştie ce muzeu. Nu-i plac nici parizienii, în general, pentru că nu lasă niciodată bacşiş. Şi nici cursele spre zonele periferice ale capitalei – „sînt unele cartiere în care mi-e şi frică să trec cu maşina“. „Păi, şi cum rezistaţi, ca taximetrist?“, îl întreb eu. Omul îmi spune că mult nu mai rezistă, că are de gînd să se pensioneze. E proprietarul licenţei de taximetrie şi are de gînd s-o vîndă, peste doi-trei ani, atunci cînd maşina sa va fi depăşită moral şi nu va mai avea voie să circule cu ea în regim de taxi. „Decît să-mi fac un credit pentru o maşină nouă, mai bine vînd dreptul de a practica meseria de taximetrist şi ies din business“, spune el. La Paris, numărul de licenţe pe care le-a dat municipalitatea e foarte scăzut în raport cu întinderea oraşului şi cu numărul de locuitori şi turişti. Paris e oraşul european cel mai deficitar în ceea ce priveşte numărul de taxiuri. Deficitul acesta face ca preţurile să fie printre cele mai mari din Europa. A practica meseria de taximetrist e un privilegiu. 

Să nu ne închipuim că taximetriştii sînt nişte nababi care cîştigă bani exploatînd trecătorii grăbiţi. Şoferul meu îmi spune că venitul său lunar e de aproximativ 3500 de euro. Dar chiriile la Paris sînt scumpe, şi ele. În plus, are de plătit creditul la maşina pe care o conduce – şi nu orice fel de maşină, căci municipalitatea te obligă să ai maşini care se încadrează în anumiţi parametri de securitate, de consum, de volum al portbagajului etc. Plus taxa la stat: municipalitatea încasează bani din serviciul de taximetrie. În plus, mai e licenţa – costă şi aceea, îmi spune taximetristul. În urmă cu mulţi ani, cînd şi-a cumpărat-o, în rate, valoarea era de vreo 150.000 de euro, spune el. Astăzi, dacă ar fi s-o vîndă, ar încasa în jur de 350.000 de euro. Ea reprezintă, de fapt, garanţia unei ieşiri din afacere pe cîştig – căci veniturile lunare din taximetrie sînt îndreptate spre cheltuieli curente şi profesionale, pe rate, spre taxe, asigurări etc. Taximetria e un plan de viaţă, poate chiar o afacere. Cursa pînă la aeroport a costat 85 de euro, cu tot cu bacşiş. O avere. Sau o nimica toată. Depinde cum privim lucrurile. 

Uber face şi nu face concurenţă taxiurilor. E clar, şoferii care s-au înscris, cu maşina personală, în această întreprindere lucrativă oferă condiţii similare de transport la un preţ sensibil mai mic. Dacă ar fi o competiţie, clientul ar alege mai degrabă o maşină Uber decît un taxi clasic pentru simplul motiv că e mai ieftin. E mai ieftin, printre altele, şi pentru că şoferii nu plătesc licenţă şi nu există limitări legale în ceea ce priveşte numărul celor care au dreptul să practice această profesie. Dar serviciul nu e profesionist şi şoferii nu practică o profesie – explică iniţiatorii întreprinderii. Serviciul Uber nu cade sub incidenţa legii taximetriei şi nici nu poate fi reglementat de regimul profesional al taximetriei. Pentru că nu intră în competiţie cu taxiurile. Pot înţelege disperarea celor care au investit în profesie şi în mica lor afacere de taximetrişti. Amicul meu, şoferul de anul trecut, se prea poate să fi participat la protestele împotriva Uber: dacă statul nu reglementează (adică dacă nu interzice efectiv) serviciul Uber, se prea poate ca nimeni să nu mai fie interesat să cumpere licenţa lui atît de preţioasă. E foarte posibil ca omul să fie nevoit să-şi regîndească planurile de pensionare. 

Conflictul dintre taximetrişti şi Uber nu are legătură cu statul de drept – chiar dacă statul de drept e invocat mereu în discuţie. Protestele n-au legătură cu (ne)respectarea legii. Ci cu apărarea unor interese de grup, a unor privilegii pe care un serviciu paralel, alternativ, le poate periclita.  

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.