Despre toleranţă

Publicat în Dilema Veche nr. 628 din 3-9 martie 2016
„Cu bule“ jpeg

Ideea de a folosi în denumirea unui proiect de lege termenul toleranţă este cel puţin discutabilă. Mesajul transmis de titlul proiectului – cel puţin în forma abreviată în care circulă în presă: Legea toleranţei – este, printr-o ironie a sorţii şi a limbii, contrar bunelor intenţii declarate de autorii săi: anume, de a stimula respectul faţă de alteritate, într-un spirit modern de acceptare a diversităţii, a diferenţelor dintre persoane şi idei. Pentru orice vorbitor de română şi pentru oricine consultă dicţionarele noastre generale, a tolera, tolerant şi toleranţă se referă la atitudini manifestate dintr-o poziţie de superioritate şi care au drept obiect fapte conotate negativ. Ambele componente semantice sînt, evident, jignitoare faţă de „obiectul tolerării“. În DEX, a tolera este definit ca „a îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea; a admite, a suporta“, iar tolerant are sinonimele îngăduitor şi indulgent. În dicţionarele mai vechi, conotaţiile negative erau şi mai evidente: „a avea indulgență pentru lucruri ce nu se aprobă sau n-ar trebui să se permită: a tolera abuzuri; a suporta cu indulgență“ (L. Șăineanu, Dicţionar universal al limbii române, ediţia a VI-a, 1929). Nu este vorba doar de o inerţie a dicţionarelor: contextele actuale confirmă faptul că această accepţie cu note depreciative este în uz: oamenii tolerează cu greu sau decid să nu mai tolereze lucruri despre care se presupune de la început că sînt negative: „«Şi, cum nu mai sînt în campanie, nu mai tolerez aşa ceva», a mai spus şeful statului“ (mediafax.ro); „Stoichiţă şi-a făcut praf jucătorii! «Le tolerez greşelile cam des!»“ (fanatik.ro); „V.M. explică situaţia lui Mureşan: «Nu tolerez indisciplina! Dacă nu faci ce spun eu, te elimini singur»“ (gsp.ro).

Dincolo de implicaţiile de-a dreptul jignitoare ale termenilor (din care s-ar înţelege că îi tolerăm, cu mare efort, pe cei care nu ar merita să fie toleraţi), toleranţă mai are, în română, conotaţiile peiorative asociate sintagmei casă de toleranţă – „stabiliment în care se practică prostituția; bordel“ (DEX). Mulţi dintre cei care au comentat negativ noul proiect de lege nu au pierdut, desigur, ocazia de a aminti neplăcuta asociere lexicală.

Cuvintele româneşti a tolera, tolerant şi toleranţă sînt împrumuturi lexicale tîrzii, din franceză (care le-a preluat din latina clasică, unde verbul tolerare însemna „a suporta, a îndura“); şi casă de toleranţă este o traducere a sintagmei fr. maison de tolérance, eufemism oficial impus pe la jumătatea secolului al XIX-lea. În franceză, dicţionarele înregistrează mai întîi sensul principal şi mai vechi al cuvîntului tolérance: „faptul de a tolera ceva, de a admite cu o anume pasivitate, uneori cu condescendenţă, ceea ce am putea interzice, ceea ce am avea dreptul de a împiedica“ (Trésor de la langue française informatisé, TLFi). Este înregistrat, totuşi, şi un sens pozitiv, modern: „starea de spirit a cuiva deschis spre ceilalţi şi admiţînd moduri de gîndire şi de acţiune diferite de ale sale“. Accepţia modernă s-a răspîndit probabil pretutindeni mai ales sub influenţa englezei, în care există şi presupoziţiile negative, dar domină accepţiile neutre şi chiar pozitive. A contribuit la utilizarea pozitivă a cuvîntului toleranţă şi faptul că este perceput de unii vorbitori ca opunîndu-se unei atitudini negative – intoleranţa. Se întîmplă însă, în acest caz, ca termenii formal opuşi – toleranţă şi intoleranţă – să nu fie într-un raport perfect simetric; intoleranţa (nu ne referim, desigur, la accepţiile tehnice, medicale ale termenilor) nu este doar lipsa toleranţei, ci atitudinea celui „care nu respectă libertatea de gîndire, care nu suportă altă credință, religie decît a sa“ (Florin Marcu, Marele dicţionar de neologisme, 2000).

De fapt, titlul complet al legii pune într-un context favorabil toleranţa, pentru a-i anula conotaţiile negative: „promovarea demnităţii umane şi [a] toleranţei faţă de diferenţele de grup“ (în treacăt fie zis, potrivit normelor actuale ar fi fost necesar un a genitival care să marcheze faptul că demnitate şi toleranţă nu sînt un concept unic). Textul de lege îşi defineşte termenii: „Toleranţă – manifestarea unui tratament egal faţă de orice persoană, indiferent de grupul social din care face parte, precum și respectarea oricărei forme de exprimare a identității de grup, în condițiile în care nu afectează siguranța națională, ordinea publică și bunele moravuri sau alte grupuri sociale“. Doar că – aşa cum se remarca şi într-un comunicat de presă din octombrie 2015 al organizaţiei ActiveWatch – definiţiile noi nu impun de la sine un nou sens cuvintelor limbii. Iar forma abreviată a titlului, foarte des folosită în presă – Legea toleranţei –, se dispensează de precizările şi nuanţele din text. Astfel că, paradoxal, o lege care urmăreşte menajarea sensibilităţilor începe prin a le jigni. Pentru că în genere e suficient un sens negativ pentru a pune în pericol utilizările neutre sau pozitive ale cuvintelor: atunci cînd există conotaţii negative, e un mare risc ca vorbitorii să se gîndească mai întîi la ele.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.