Despre femei, ca victime colaterale
Storm documentează un caz real. În 1992, hotelul din Vilina Vlas, lîngă Vişegrad, Bosnia-Herţegovina, a fost transformat în lagăr. Un lagăr special însă, cum nu mai existase nicăieri pînă atunci, dedicat violului sistematic. Prima relatare în presa internaţională a consacrat atunci termenul de „the rape motel“. Un raport al Comisiei Bassiouni arată că femeile care au fost aduse aici (peste 200) erau atent selectate, pentru a da naştere copiilor „chetnik“, ai ultranaţionaliştilor sîrbi, ai violatorilor. Multe din femei au fost omorîte, altele au înnebunit. Doar cîteva au scăpat, mai puţin de zece, conform Asociaţiei Femeilor Victime ale Războiului.
Şefa acestei asociaţii, o supravieţuitoare, Bakira Hasecic, a criticat dur Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie pentru refuzul includerii violului printre capetele de acuzare împotriva celor aduşi în boxa acuzării, în special în cazul lui Milan Lukic, şeful trupelor paramilitare ale sîrbilor bosniaci „Vulturii Albi“. Hasecic i-a reproşat atunci Carlei del Ponte, procurorul şef al TPI, că nu a ţinut cont de mărturiile supravieţuitoarelor. În iunie 2008, cu mai puţin de o lună înainte de începerea procesului, procurorii au introdus totuşi un nou cap de acuzare împotriva lui Milan Lukic, care includea violurile sistematice comise la Vilina Vlas. Cu o zi înainte de proces însă, Tribunalul a respins cererea procurorilor, pe motiv că ar pune în pericol dreptul acuzatului de a-şi pregăti apărarea.
Acesta este cazul care stă la baza filmului lui Hans-Christian Schimd. Regizorul german îşi documentează atent filmul, gradează emoţiile şi nuanţele, fără a se lăsa însă confiscat de poveste, fără a o transforma în docu-dramă. Aşadar, în Storm, Hannah Maynard (interpretată de Kerry Fox), procuror la Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie de la Haga, preia cazul unui fost general sîrb acuzat de deportarea şi uciderea unor musulmani bosniaci într-un orăşel din ceea ce este acum Republica Srpska, în Bosnia-Herţegovina. După ce acuzatul a fost ţinut trei ani în custodie, probele se dovedesc însă a fi fost prost administrate. Depoziţia unui martor-cheie este pusă la îndoială, aşa că instanţa se deplasează în Bosnia, unde suspiciunile se dovedesc a fi întemeiate. Martorul se sinucide, după ce Hannah îi spune că mărturia sa mincinoasă îl va pune în libertate pe generalul urît de întreaga Bosnie musulmană. La înmormîntarea martorului, la Sarajevo, Hannah o cunoaşte pe sora acestuia, Mira (Anamaria Marinca), care pare să ştie mai multe decît vrea să spună. Apare o pistă nouă: Hannah descoperă clădirea unde femeile musulmane au fost violate şi ucise de armata sîrbilor bosniaci şi de trupele paramilitare, un hotel administrat tot de naţionaliştii sîrbi, acum prosperi oameni de afaceri. Pentru a investiga acest loc, apelează la iubitul său, un oficial european care negociază integrarea Bosniei în UE. Oficialul bosniac cere însă ca investigaţiile să fie oprite, pentru a nu spori şansele extremei dreapta în alegeri. Mira este ameninţată, securitatea copilului său este pusă în pericol. Şi totuşi, decide să depună mărturie la Haga, în numele femeilor aruncate în gropi comune, a celor cărora li s-a întîmplat ce „li se întîmplă femeilor pe timp de război“. Curtea îi cere însă procurorului să renunţe la mărturia Mirei, pentru că noile probe vor duce la o prelungire nepermisă a procesului. Tribunalul trebuie închis în 2010, conform statutului aprobat de ONU. Hannah îşi dă seama că adversarii ei cei mai mari nu sînt în boxa acuzaţilor, ci sînt chiar cei cu care împarte dreptatea zi de zi în sala de judecată.
Zecile de mii de cazuri de viol, documentate de Amnesty International (care a acordat şi un premiu acestui film la Berlinală), sînt azi subiect tabu, iar victimele sînt stigmatizate. Li se refuză dreptul de a vorbi în instanţă, li se refuză dreptul de a vorbi în familie. Sînt „victime colaterale“. În tot acest timp, vinovaţii sînt în libertate sau chiar la putere.
Investigaţiile ONU au stabilit numărul victimelor între 40.000 si 50.000, violul fiind folosit sistematic ca instrument al terorii, cu încuviinţarea şefilor militari şi politici. Tribunalul de la Haga a statuat că violul sistematic şi sclavia sexuală în timpul războiului sînt crime împotriva umanităţii, alături de crimele de război şi genocid. Cu toate acestea, pînă în luna iulie a anului trecut, doar 18 cazuri de violenţă sexuală fuseseră instrumentate.
P.S. Storm este numele ofensivei militare duse de armata croată şi bosniacă împotriva separatiştilor sîrbi din Croaţia.
Storm va fi proiectat în cadrul celei de-a XIV-a ediţii a Festivalului Filmului European, organizat de Institutul Cultural Român, care va avea loc în perioada 6-30 mai 2010 în Bucureşti, Braşov, Iaşi, Tîrgu-Mureş şi Timişoara.
