Despre apelative

Publicat în Dilema Veche nr. 519 din 23-29 ianuarie 2014
Iconofobie jpeg

Mulţi dintre compatrioţii noştri trăiesc cu senzaţia că, în epoca (post)modernă, au preluat de la americani un obicei revoluţionar. Acela de a-şi spune pe numele mic – fără prea multe complexe şi pregătiri psihologice –, anulînd barierele şi prejudecăţile socio-culturale – spun ei – care tind să ne transforme în indivizi ultraformali şi, prin determinare, uşor alienaţi. În fapt, tocmai aceasta este o idee preconcepută şi esenţial greşită, care se întemeiază pe o percepţie eronată incontestabilă. Contrariul său devine valabil în dinamica proceselor civilizatorii din Europa şi din America, în ultima sută de ani, să zicem. Prin folosirea exagerată şi nemotivată a familiarităţii apelative, nu cîştigăm în civilitate şi nici măcar în „modernitate“. Dimpotrivă, pierdem, riscînd totodată postura unor indivizi fără rigoarea normelor sociale şi, mai ales, cu o stranie înclinaţie către inadecvat. Ceea ce pare o trăsătură definitorie a nonconformismului occidental şi cu precădere american e, la urma urmelor, rezultatul înţelegerii eronate a unei realităţi cu reguli istorico-lingvistice şi culturale extrem de precise. Specialiştii în gramatici pot confirma că evoluţia limbilor tinde să elimine multitudinea de pronume, păstrîndu-le doar pe acelea care surprind ideal modelul de comunicare specific unei epoci în sine, integrate, adică, în grilele mentalitare ale unei comunităţi, la un moment dat. În mod interesant, în vremurile recente, observăm că, în culturile cu istorie amplă, au supravieţuit, în primul rînd, pronumele cu conotaţii politicoase, preferate, se vede, de standardele etice ale civilizaţiei contemporane. Bunăoară, în limba franceză, se constată o supralicitare a formalului vous – pînă şi în familie –, substitut sofisticat şi decent al prea directului tu. În engleză, chiar şi mai mult, transferul s-a făcut definitiv, supremaţia deţinînd-o astăzi elegantul you, care nu reprezintă altceva decît varianta tradiţională, de plural, a persoanei a doua. În limba veche, exista o formă şi pentru singular – thou –, pierdută însă pe parcursul progresului şi înlocuită cu expresia convenţională. Grăbind puţin logica lucrurilor, sîntem nevoiţi să acceptăm faptul că, în civilizaţiile mari, maniera de adresare este una preponderent formală – cu „dumneavoastră“ –, contrariul fiind, desigur ,un exotism impardonabil, ilustrativ pentru lipsa de educaţie. Ar fi şi neobişnuit să nu se întîmple aşa într-o lume unde convenţia a trasat, în timp, de-a dreptul milimetric, chenarele convieţuirii sociale, arhetipul absolut al tuturor proceselor de civilizare din istoria modernă a umanităţii.

Trebuie să observăm că, şi în plan comportamental, situaţia nu diferă semnificativ. Americanii, de exemplu, au o grijă aproape maniacală (da, tocmai ei, „nonconformiştii“ planetei!) pentru respectarea regulilor conduitei publice. Niciodată cineva abia cunoscut nu ţi se va adresa pe numele mic – dacă nu îi acorzi libertatea să o facă – şi nici nu va ieşi din registrul convenţiei lingvistice, în pofida eventualelor „ascendente“ pe care le-ar putea deţine: vîrstă (la noi, acesta e criteriul prin excelenţă al „diferenţierii“ sociale şi, aşa-zicînd, apelative!), profesiune (există, printre compatrioţii noştri, o „ierarhie“ a nomenclatorului profesional, care asigură instantaneu reducerea alterităţii la noţiunea masei informe, nedemne de minimul respect!) ori statut socio-economic (atuul financiar sau politic anulează, în România, orice urmă de formalitate; interlocutorul poate fi fericit, în astfel de cazuri, dacă scapă fără aruncarea vreunei invective dinspre potentatul zilei, prea grăbit şi prea important pentru a se mai supune normelor civilităţii!). Rămîne adevărat, mutatis mutandis, faptul că, foarte des, americanii te invită să treci peste convenţii şi să intri în spaţiul familiarului, în interacţiunea cu ei, dar gestul are loc numai în decorul consimţămîntului mutual şi funcţionează doar în cadrul normativ (nescris) al unui gentlemen’s agreement. Putem bănui, ca atare, un oarecare şoc cultural la cei din Lumea Nouă, care ne vizitează ţara pentru un timp mai lung ori mai scurt. Indiferent de vîrstă, educaţie şi statut, ei sînt depersonalizaţi abrupt, de către o mulţime gălăgioasă şi zîmbitoare, devenind Sam, Jim, John sau Tom, pentru o varietate largă de interlocutori, de la prichindei, la oameni vîrstnici. Îşi pierd, cum ar veni, „respectabilitatea“, singurele opţiuni pe care le au la îndemînă fiind umorul şi afabilitatea. Acceptînd să fie „naturalizaţi“, aceşti oaspeţi transatlantici înţeleg, ultimativ, că entuziasmul nostru informal ascunde, în fond, o dorinţă de ospitalitate excesivă, ceea ce, să recunoaştem, nu constituie chiar un defect major. Atitudinea „nonconformistă“ a diseminat, pe meleagurile noastre, în ultimii ani, afectînd întrucîtva pattern-urile comportamentale ale României actuale. Funcţionarii diverselor nivele ale sistemului minimalizează, constant, cetăţenii, trecînd apoi, nonşalant, peste barierele normative şi sugerînd o familiaritate care, în realitate, nu există. Reporteri insignifianţi intervievează mari sportivi (adesea mai în vîrstă decît ei), numindu-i senin „tu“ şi – absolut îngrijorător – acceptînd să fie, în replică, apelaţi cu „dumneavoastră“. Vi se va fi părînd acesta un pas (greşit) mic pentru un om, dar, în realitate, el este uriaş pentru (non)civilizaţia care ne aşteaptă în următoarele decenii ale actualului mileniu.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

 Nikolai Valuev FOTO EPA-EFE
Legendarul boxer Nikolai Valuev, recrutat să lupte în Ucraina
Vladimir Putin l-a recrutat pe Nikolai Valuev, fost campion la box în vârstă de 49 de ani, pentru a lupta în Ucraina.
Camera Deputaţilor FOTO Alexandru Dobre / Mediafax
Pensiile speciale ale parlamentarilor, plătite iar de stat. Care sunt cele mai mari venituri EXCLUSIV
820 de foști aleși beneficiază din nou de pensii speciale pentru parlamentari, după reintrarea lor în plată. Sunt însă semne de întrebare privind eliminarea lor, Coaliția neștiind cum și când să facă acest lucru.
bani
Cuantumul indemnizaţiei de şomaj, majorat. Klaus Iohannis a promulgat Legea
Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, joi, legea care prevede majorarea cuantumului indemnizaţiei de şomaj acordată persoanelor cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an, acesta urmând să fie egal cu valoarea indicatorului social de referinţă.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.