Depinde de către...
Am observat de mai multe ori, în ultima vreme, înlocuirea prepoziţiei de cu de către, în contexte în care cele două elemente nu sînt cîtuşi de puţin echivalente. Substituţiile apar uneori în mass-media: „«Situaţia Fortus depinde de către cei de la ANAF. Nu este de datoria mea să mă implic în această problemă», a explicat acesta“ (bzi.ro, 19.04.2008); „Randi este suspectat de către evaziune fiscală“ (RTV, 13.03.2013). Desigur, exemplele de mai sus pot fi considerate pure accidente, contaminări întîmplătoare – produse din neatenţie – între construcţii asemănătoare. Multiplicarea exemplelor pare, totuşi, să indice o tendinţă ? neaşteptată, dar nu inexplicabilă.
Situaţia actuală se leagă de istoria prepoziţiei compuse de către: aceasta a căpătat destul de tîrziu rolul de a marca, în modul cel mai lipsit de ambiguitate, agentul. În limba veche, agentul dintr-o construcţie pasivă era indicat de mai multe prepoziţii; cea mai frecventă dintre acestea, de, şi-a păstrat funcţia şi în limba actuală, în concurenţă cu forma specializată de către. Gramaticile noastre vechi descriau dubla posibilitate de construcţie: la Ienăchiţă Văcărescu, în 1787, găsim exemplele „cutare să cinsteşte dă mine“ şi „cutare să cinsteşte dă cătră mine“ (cu pasivul reflexiv). Iordache Golescu, la 1840, prefera prepoziţia de către: „să bate Gheorghe dă către Petre“. Lucrările ulterioare de cultivare a limbii au dezbătut adesea chestiunea, fie recomandînd prepoziţia compusă de către, ca mijloc mai precis de indicare a complementului de agent (preferabil lui de, între ale cărui multiple valori s-ar putea produce confuzii), fie condamnînd-o ca prea greoaie, pretenţioasă, nespecifică limbii vorbite. Pînă la a deveni mijlocul specializat (dar nu şi unic) de marcare a complementului de agent, de către avea, în limba veche, şi alte valori (în care se recunoaşte sinonimia către – spre): concrete (spaţiale) sau mai abstracte – „vom avea pace de către Pazvantoglu“ (Zilot Românul); „deosebesc cele statornice de către cele nestatornice“ (Eftimie Murgu) etc. Specializarea pentru complementul de agent pare să se fi produs mai întîi în texte juridice: „dritul alegerii domnilor Moldovii şi Valahiei de cătră tagma boierilor“; „să vor alege de cătră fruntaşii fieştecăruia ţînut“ etc. (Reglementul organicesc din Moldova, 1831).
De fapt, înlocuirea lui de cu de către, în marcarea agentului, nu dovedeşte doar nevoia de dezambiguizare, ci şi o preferinţă mai generală a vorbitorilor pentru mijloace gramaticale mai lungi, mai concrete (compuse sau locuţiuni), prin care să se insiste asupra unei relaţii: din acelaşi motiv, vizavi de apare adesea în loc de despre, în cadrul în loc de în etc.
Unele dintre exemplele actuale par să arate că, pentru unii vorbitori, de către apare ca echivalentul perfect al lui de, în orice situaţii. Alte exemple pot primi explicaţii suplimentare: nu cred că e întîmplătoare construcţia (care încalcă normele curente) a depinde de către. Verbul a depinde cere un complement construit obligatoriu cu de, dar care desemnează adesea o persoană, cu rol activ într-un scenariu cognitiv. De către apare în asemenea cazuri ca un fel de marcă „neoficială“ a calităţii semantice (nu gramaticale) de agent. E interesant că, în secolul al XIX-lea, a depinde (cu variantele sale mai apropiate de franceză) se construia adesea cu prepoziţia compusă de la: „Asta depandă de la public“ (Heliade Rădulescu, apud Dicţionarul limbii române, Tomul I, partea a IV-a, Litera D).
Ca şi în trecut, textele juridice (în orice caz, cele mai puţin pretenţioase, mai puţin supravegheate) par să aibă o predilecţie specială pentru de către: „Personalului aparatului de specialitate îi este interzis să promită luarea unei decizii care depinde de către conducătorul instituţiei“ (Codul de conduită, primariaoporelu.judetulolt.ro); „se poate acorda suspendarea executării sau nu, depinde de către judecător“ (avocatnet.ro). Internetul oferă destul de multe exemple de extindere a lui de către, din diferite domenii: „Vaccinul este foarte necesar pentru a-l feri de bolile contagioase respective. Depinde de către d-ta dacă-i doreşti acest bine sau nu! Sănătate!“ (copilul.ro); „Construcţia bazinului depinde de către finanţare din bugetul de stat“ (bcm.md). Un caz interesant – care confirmă existenţa unei tendinţe actuale – e cel de transpunere: un text corect („Numai că, pînă în 2014, desemnarea sa nu depinde de A. N., ci de T. B.“) este reprodus jurnalistic cu substituţia lui de prin de către: „Europarlamentarul (...) scrie, pe blogul său, că (...) pînă în 2014 desemnarea sa depinde de către T. B.“ (gandul.info, 24.02.2011).
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).
