De sezon: (altfel de) plimbare în Bulgaria
Ce ați spune de o plimbare în Bulgaria? Cu mai mult de un secol în urmă, fără hartă (precisă), cu amintiri într-un tratat de pace și cu un suvenir în formă de Cadrilater?
Lăsăm accentul să cadă pe al Doilea Război Balcanic.
Surprinzător (poate), micile țări balcanice Bulgaria, Grecia, Serbia și Muntenegru au ieșit victorioase în Primul Război Balcanic (1912-1913). Nu la fel de surprinsă trebuie să fi fost istoria de nemulțumirile care au apărut între cei patru învingători asupra noilor teritorii dobîndite de la otomanii învinși.
A urmat, din iunie 1913, al Doilea Război Balcanic, în care foștii aliați au devenit inamici și unii foști inamici aliați, Bulgaria luptînd de această dată împotriva Greciei și Serbiei, cărora li s-a alăturat și Imperiul Otoman.
Deocamdată. Pentru că și în România existau dispute teritoriale cu vecinii bulgari, legate de frontiera dobrogeană (România revendica Dobrogea de Sud, așa-numitul Cadrilater). Diplomația nu a dat roade și, cum momentul era prielnic, atenția s-a îndreptat către război: pe 27 iunie 1913 românii au intervenit împotriva bulgarilor.
Campania armatei române a fost lipsită de confruntări militare, întrucît bulgarii, deja epuizați, nu au opus rezistență. Oastea română a înaintat fără impedimente din partea inamicului – de aceea, unii istorici numesc intervenția o simplă plimbare militară sau un război-fulger sui generis.
Plimbarea s-a încheiat la porțile capitalei Sofia, pe la jumătatea lunii iulie. Pentru a evita o eventuală ocupare a capitalei, Ferdinand I al Bulgariei a cerut pacea. Conflictul s-a stins.
Pe lîngă Cadrilater, Tratatul de la București din 10 august 1913, care a încheiat al Doilea Război Balcanic, a adus țării un cîștig consistent de prestigiu pe plan internațional, prin găzduirea congresului de pace.
Indiscutabil, lucru bun, dar nu suficient. Totodată, episodul din Balcani din 1913 a scos în evidență (pentru cine dorea să vadă) nepregătirea armatei române pentru război. Un detaliu banal grăiește: Marele Stat Major pregătise planul de campanie pentru intervenția din Bulgaria după o hartă prezentată la o expoziție de la Liège, pe care erau înscrise străzi inexistente. Nu este de mirare ce a telegrafiat (după cum amintește istoricul Florin Constantiniu în lucrarea O istorie sinceră a poporului român) un comandant de armată român care nu a găsea drumul pe care îl avea indicat în ordin: Blocat în deplasare de absența drumului. Vă rog dispuneți.
În scurt timp, a dispus istoria.
