De pamflet

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
Cioace jpeg

Sensurile cuvintelor se schimbă de cele mai multe ori pe nesimţite. Uneori, singura dovadă a transformării e apariţia termenilor în contexte noi, în combinaţii pe care nu le-ar permite înţelesurile tradiţionale. E uşor de observat cît de mult şi-a lărgit accepţia şi cît de vag a devenit termenul pamflet în momentul de faţă, în spaţiul public românesc: cuvîntul e folosit fără discernămînt, ca o etichetă generalizatoare şi ca o scuză universală. Extinderea semantică a dus la folosirea sintagmei de pamflet pentru a caracteriza reviste, site-uri, emisiuni, bloguri etc.: „Singura revistă de pamflet (inter)urban“ (nastratin.ro), „Interpreta M.Ş. se răzbună pe o revistă de pamflet!“ (yupi.md); „Craiovaniuz.ro este un site de pamflet şi toate ştirile de acolo sînt inventate“ (telegrama.ro); „Ăsta-i site de pamflet!“ (lasubiect.ro); „o emisiune de pamflet de la o televiziune franceză“ (kmkz.ro); „băi oameni buni... ăsta e un blog de pamflet... e doar o glumă“ (audvoci.ro) etc. Eticheta de pamflet înlocuieşte, de multe ori, categorizări mai vechi şi mai potrivite: de umor, umoristic, satiric, glumeţ, ironic etc.

Primele reviste umoristice româneşti aveau de obicei subtitluri lămuritoare: Bobîrnacul (1878) se prezenta ca „foaie satirică şi umoristică“. În perioada comunismului, Urzica era o revistă „de satiră şi umor“. Oscilaţia între formule reflecta asocierea curentă a umorului cu o oarecare gratuitate, iar a satirei – cu ofensiva critică. După 1989, revistele umoristice au căutat subtitluri mai puţin banale: Academia Caţavencu se autodefinea ca „săptămînal de moravuri grele“. În momentul de faţă, site-ul foarte activ şi foarte apreciat Times New Roman îşi defineşte corect statutul – de „cotidian independent de umor voluntar“. Comentatorii mai puţin riguroşi îi aplică însă, fără ezitări şi fără intenţii negative, eticheta dubioasă a pamfletului: „Toată lumea ştie – credeam eu – că Times New Roman e un site de pamflet“ (flu.ro); „Un pamflet, ca multe dintre cele publicate de site-ul Times New Roman, a dus la un conflict de proporţii“ (libertatea.ro); „postul de televiziune România TV a preluat de pe site-ul de pamflet Times New Roman o ştire inventată şi calomnioasă“ (basilica.ro). Evident, un articol umoristic (de exemplu, o ştire inventată, exagerată şi voit absurdă) nu este un pamflet.

Uzul tot mai deviant al termenului pamflet e legat, desigur, de transformarea sa într-un argument juridic şi de preferinţa pe care presa românească actuală o manifestă, dintre toate formele de polemică, pentru atacul la persoană şi pentru injuria violentă. Multe dintre textele care ar putea furniza motive de proces pentru calomnie nu sînt pamflete: nu au nici (suficient) umor, nici miză satirică generalizatoare. Pamfletul pare astăzi (şi datorită unei tradiţii literare care îi conferă o anume legitimitate) forma privilegiată şi lipsită de responsabilităţi prin care injuria şi informaţiile neverificate se pot asocia cu o ipotetică valoare estetică. Se recurge astfel la formula salvatoare care apare pe ecran la începutul şi la sfîrşitul unor emisiuni: „Această emisiune este un pamflet şi trebuie tratată ca atare“, cu numeroase variaţii – „acest blog este un pamflet“ (nostradama.com); „acest clip este un pamflet“ (youtube.com) –, la rîndul lor deconstruite prin negaţie sau parodie: „Acest material nu este un pamflet, ci un semnal de bun-simţ“ (ziaruldevalcea.ro); „acest om este un pamflet şi trebuie tratat ca atare“ (youtube.ro).  

Sîntem foarte departe de definiţia din DEX a pamfletului – „specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric“. Evaluarea actuală e mai curînd pozitivă (din moment ce mulţi îşi declară textele pamflete). Nu a fost totdeauna aşa; într-un dicţionar mai vechi (e drept, destul de atipic şi subiectiv), pamfletul apărea şi cu explicaţia „broşură satirică şi murdară; (figurat) ziar murdar“ (A. Scriban, 1939). 

Pamfletul actual e, aşadar, fie orice text umoristic, fie atacul la persoană autoprotejat de scuza estetică. În al doilea caz, mi se pare că scuza poate fi uşor verificată şi demontată, prin simpla recunoaştere a unor dominante şi priorităţi. Este textul, emisiunea sau secvenţa X, îndreptată împotriva unei persoane, urmărind să o discrediteze (adică, din punctul de vedere al autorului, „să-i arate adevărata faţă“), iar performanţele stilistice sînt subordonate scopului persuasiv? Sau este într-adevăr un produs estetic, subiectiv şi ficţional, în care nu contează identitatea victimei, iar aceasta ar fi prima care să rîdă, din toată inima, de glumele pe seama sa? Mi se pare că zdrobitoarea majoritate a „pamfletelor“ e în prima situaţie, în care atacul poate fi bine construit, tot aşa cum un vorbitor inventiv „înjură frumos“, cu dezvoltări şi surprize lexicale. Faptul că, după trecerea timpului, atacuri injurioase din trecut au ajuns să fie citite estetic nu schimbă datele problemei: reconversia funcţională a textelor e în ochiul şi mintea cititorilor. O delaţiune neîntemeiată sau o calomnie pot deveni peste cîteva secole documente lingvistice şi surse de plăceri filologice sau estetice, dar în contemporaneitate contează în primul rînd faptul că au produs o suferinţă. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010). 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.