De la temeiul etnic la temeiul civic

Cetățenia este legătura juridică de apartenență, definitorie atît pentru Statul Român, cît și pentru Uniunea Europeană. Ambele structuri politice au un temei civic, nu unul etnic. Această afirmație nu este contrazisă de dispoziția art. 1 alin. (1) din Constituție, potrivit căreia „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Numai o lectură superficială a textului a permis sesizarea unei presupuse contradicții între caracterul național al Statului Român și temeiul său civic. O citire sistematică a mai multor texte din Constituție invalidează o asemenea contradicție.

Caracterul național al Statului Român a fost pus în discuție pe temeiul diversității etnice a cetățenilor români. Lăsînd la o parte faptul că aproximativ 90% din acești cetățeni sînt de etnie română, ceea ce ar putea justifica și din această perspectivă caracterul național al Statului Român, temeiul contestării este eronat. Concepția despre națiune rezultă din natura regimului politic, precizată în Constituție, în art. 1 alin. (4). Democrația constituțională este sistemul integrat de valori și principii în conformitate cu care sînt organizate și funcționează autoritățile publice. Pluralismul, separația puterilor statului, alternanța la putere, caracterul reprezentativ, asigurat prin alegeri sigure și libere, drepturile și libertățile fundamentale, precum și respectul minorităților sînt principii din care decurge în mod firesc caracterul civic al națiunii române. Este  adevărat că, în istoria de peste două secole a națiunii române, criteriul civic nu a exclus criteriul etnic, înțeles ca element cultural, iar nu ca unul de rasă sau de sînge. Proiectul național pașoptist a combinat criteriul etnic și criteriul civic, astfel încît națiunea română este astăzi rezultatul unui proces istoric în care criteriul etnic a avut un rol determinant în configurarea teritorială a Statului Român, iar criteriul civic a avut un rol determinant în evoluția treptată și sinuoasă a regimurilor politice către democrația constituțională, regim politic consacrat în actuala Constituție. Astfel, astăzi, națiunea română este o națiune civică, în care se reunesc, în calitate de cetățeni, față de care legea se aplică în mod egal, atît cetățenii de etnie română, cît și toți cetățenii de alte etnii. Faptul că în art. 1 alin. (2) din Legea fundamentală este menționat „spiritul tradițiilor democratice ale poporului român” nu infirmă această concluzie, ci pune în lumină o realitate istorică, respectiv aportul inițial al criteriului etnic, înțeles din perspectiva naturii sale culturale și lingvistice, iar nu dintr-o perspectivă de rasă sau de sînge, în formarea și consolidarea Statului Român. Valorile și principiile consacrate în Constituție și reafirmate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană nu lasă însă nici o îndoială cu privire la temeiul civic al națiunii române. Criteriul etnic a rămas în primul rînd un criteriu de integrare culturală, în timp ce criteriul civic a devenit dominant pentru integrarea politică. În acest spirit trebuie să fie înțelese dispozițiile art. 4, 6 și 7 din Constituție.

Astfel, în textul art. 4, după ce se precizează, în primul alineat, dublul fundament al statului (unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi), pentru a sublinia dimensiunea istorică a criteriului etnic și dimensiunea actuală a criteriului civic, se adaugă în al doilea alineat că „România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială”. Așadar, nu există nici un dubiu că, potrivit Legii fundamentale, criteriul de integrare politică a națiunii române este criteriul civic, respectiv cetățenia, iar criteriul etnic este doar unul complementar, de integrare culturală, atît pentru majoritate, cît și pentru minorități.

Criteriul civic face posibilă solidarizarea tuturor cetățenilor, indiferent de etnia sau religia lor, în cadrul unui stat care a fost creat și consolidat, în principal, de majoritatea etnică română. Viziunea comună asupra valorilor și principiilor democrației constituționale permite această solidarizare, compatibilă cu păstrarea identității culturale a fiecărei etnii și a fiecărui cult religios, idee consolidată prin dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea fundamentală în care se statuează că „(s)tatul recunoaște și garantează persoanelor aparținînd minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase”. În plus față de recunoaștere și garantare, dreptul la identitate al persoanelor aparținînd minorităților trebuie să fie protejat prin măsuri luate de stat, în conformitate „cu principiile de egalitate și nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români” [art. 6 alin. (2)]. Dispozițiile constituționale citate nu consacră drepturi colective, ci drepturi individuale ale persoanelor aparținînd minorităților naționale. Această soluție este singura eficientă, pentru că numai drepturile individuale au o structură juridică puternică și clară, permițînd protecția lor prin mijloace multiple, adică atît prin măsuri pozitive luate de autoritățile publice, cît și prin accesul liber la justiție. În plus, cetățenii aparținînd minorităților naționale au dreptul să se asocieze în organizații care participă la alegerile locale, parlamentare și europarlamentare, pentru a avea reprezentanți în autoritățile publice alese. Mai mult, în art. 62 alin. (2), fraza I din Legea fundamentală se precizează că „(o)rganizațiile cetățenilor aparțin minorităților naționale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la cîte un loc de deputat, în condițiile legii electorale”.

În concluzie, nu există nici un argument serios pentru a contesta caracterul național al Statului Român, de vreme ce națiunea are un temei civic, iar nu unul etnic.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.