De ce nu există cicliști români de top?
E poate explicabil de ce nu există piloţi de Formula I sau jochei români în competiţii internaţionale. Dar de ce nu există nici ciclişti?
Adică are cineva senzaţia că acest sport, ciclismul, e unul accesibil într-o ţară în care nu se găsesc la cluburi mingi, d-apăi biciclete? Păi, un „căluţ“ de contracronometru poate ajunge la preţuri mai mari decît un SUV. Şi cum nu poţi avea ciclism fără biciclete – deşi poate că Guvernul va da o ordonanţă şi în acest sens –, e greu să exişti în elita lumii. Prezenţa românilor în templul acestui sport s-a petrecut brusc, în 1936, în persoana a patru curajoşi care au abandonat cu toţii înainte ca Turul Franţei să fi început cu adevărat, şi s-a terminat acolo. În vremea în care To’arăşii construiau socialismul în drum spre Alpe d’Huez-ul comunismului, ciclismul a intrat la grămadă cu toate sporturile cărora li se dădea un şut în fund ca să facă un pas înainte. Atunci chiar am avut ciclişti în elita numită Cursa Păcii. Pacifici din fire, i-am respectat spiritul şi n-am „bătut“ pe nimeni. Băieţii au mai cîştigat ceva etape, Romaşcanu a dus şi un tricou, al celui mai combativ, pînă la final. Dar vremurile alea au apus, din fericire (ca sistem vorbind). Am eşuat de la „fiecăruia după necesităţi“ la „fiecare pentru sine“. Azi avem doi oameni la periferia performanţei. Zic doi oameni, şi nu doi români, din următorul motiv: unul dintre ei e moldovean rusofon care şi-a luat cetăţenia, că e România în UE. Serghei Ţvetcov e un tip OK. Dar nu trebuie deranjat cu un dialog în limba lui Creangă. Celălalt e Eduard Grosu. Ca să ajungă aproape de a cîştiga o etapă în Turul Italiei a trebuit să se exileze în Italia. Hai, că am lungit vorba. E simplu: orice costă un pic şi necesită o structură coerentă ne depăşeşte. A, că sînt cîteva sporturi care rezistă încă, da, OK, dar ele nu sînt, din păcate, între cele mai prizate ale planetei, acolo unde concurenţa e imensă. Şi noi sîntem mici, mici… Gata, asta e. Să nu cumva mă întrebaţi data viitoare de ce nu avem campioni de golf, că vă trimit la Ţiriac!
