De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții

Publicat în Dilema Veche nr. 951 din 30 iunie – 6 iulie 2022
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Cele două extreme ale gîndirii – cea de stînga, zisă progresistă, „woke”, anticapitalistă și comunistoidă, și cea de dreapta, zisă conservatoare (adesea, i se adaugă „ultra”), antiliberală, eventual ortodoxistă, dar întotdeauna anti-UE și anti-occidentală – se întîlnesc zilele acestea într-o alianță, teoretic imposibilă, dar practic, după cum vedem, actuală. Scopul comun: critica atitudinii numite, în general, „claritate morală”. Prilejul acestei memorabile (re)întîlniri a extremelor: războiul din Ucraina.

Întîlnirea întru ambiguitate, dilemă și nuanță morală a celor doi vectori de gîndire, care altfel se detestă încordat și profund, e cu atît mai amuzantă cu cît radicalii, în general, cer puritate și opțiune decisivă, fără rest și fără regret; de data asta, radicalii, verticalii, cei care urăsc compromisul și șarjează iacobin pe Facebook, activiștii febrili ai cauzelor mărețe cer prudență, evaluări din multe unghiuri, luarea în calcul a unor contexte ample și raționamente sofisticate de cînd Putin a dat buzna în Ucraina. Între noi fie vorba, nu uităm niciodată că orice moment dramatic subîntinde un surîs, de nu chiar un hohot, și în asta constă farmecul lumii; că de n-ar fi această salutară dualitate doar aparent contradictorie, lumea ar fi ori casă de nebuni, ori abator. Așa că, rog cititorul să citească rîndurile care urmează știind că autorul le-a scris cu un zîmbet. Da, recunosc, uneori disprețuitor.

Să ne lămurim, întîi, cum e cu „claritatea morală” – ce e și de unde vine? Claritatea morală nu este, cum s-ar crede, un concept moral al vreunei ideologii radicale. N-are de-a face nici cu anticomunismul. Nu e nici pat procustian, nici fatuitate etică. Conceptul începe să aibă carieră mult mai aproape de noi (adică acum vreo douăzeci de ani), în altă parte a lumii (Statele Unite) și în cu totul alt context decît nevindecatul nostru (post)comunism. Vorbesc despre anii războiului împotriva terorismului islamic – prima, serioasă, amenințare existențială la adresa Occidentului civilizat, democratic, capitalist de după 1991. Expresia vine din mediile politice de dreapta, exasperate de atitudinea multor intelectuali și politicieni de stînga, care explicau islamismul prin păcatele Occidentului, ajungînd să-l justifice, de nu chiar să-i dea un fel de legitimitate („Păi, dacă Occidentul a făcut și-a dres, nu e de mirare că islamul pune bombe” – „nu e de mirare” fiind nu de puține ori înlocuit cu „e îndreptățit să”).

Cînd cereau „claritate morală”, intelectualii de dreapta așteptau o atitudine fermă, clară, lipsită de echivoc: să numești răul rău, fără să adaugi fraze care îmblînzesc acuitatea constatării. De pildă, să spui „terorismul islamic e rău” (asta e claritate morală), fără să mai adaugi „dar să nu uităm că și Occidentul...” și dă-i și dă-i, cu un discurs atît de patetic și de amplu adăugat după conjuncția adversativă, încît afirmația inițială „terorismul islamic e rău” pălește pînă se pierde. Ca să știi că ceea ce vrea, de fapt, să spună cineva se găsește după adversativul „dar” și nu înainte, ai nevoie doar de o minimă experiență cu oamenii și de o oarecare atenție la vorbele lor, nu de vreo doxă în retorică. Revenind, susținătorii clarității morale afirmă că există pe lume asemenea manifestări ale răului (genocid, terorism, război de agresiune etc.) încît a împacheta condamnarea acestora în explicații, ondulări și echilibre mai mult sau mai puțin puse cu degetul constituie un eșec moral. Aici se impune o observație importantă: claritatea morală se manifestă în raport cu răul cel mare și nu cu feluritele forme în care răul există și care sînt, poate, tolerabile sau, cum e adesea, discutabile. De pildă, este firesc să se discute în afara exigenței clarității morale despre constituirea unei alianțe politice, rezultatele unei politici publice sau oportunitatea unei investiții. Dar – și aici vin direct la chestiune – să discuți invazia rusă în Ucraina în afara „clarității morale” este o eroare gravă, de nu chiar un act pervers de susținere a răului. Nu spun că cei care atacă abordarea clară moral a războiului din Ucraina sînt în slujba rușilor. Spun, însă, că ei urăsc Occidentul atît de tare încît le-ar plăcea ca Putin să-l pună în genunchi oleacă și să-i aplice o oarecare corecție, iar dacă asta se întîmplă ocupînd Ucraina, fie și așa.

În afara unui puternic, adînc și zgîriat de frustrări sentiment de ură împotriva Occidentului, prezent la mulți occidentali de altfel, nu-mi pot explica cum de e posibil să sugerezi că, de pildă, sprijinul dat de Occident Ucrainei după 2014, erorile politicii interne ucrainene în privința tratamentului minorităților, corupția de la Kiev sau puseurile naționaliste de la și de după Maidan justifică ori chiar au dus „logic” la Bucha, Mariupol sau Sverodonețk. Nu mai vorbesc de mica agitațiune, perfect „neclară” moral , de a sări eroic în apărarea unor Dostoievski sau Ceaikovski cînd nimeni nu a pus vreodată în discuție locul lor în primul rînd al culturii lumii. Lasă că e jenant să răspunzi discursului antirus la zi, care vizează regimul Putin și pe susținătorii lui de azi (mare parte din societatea civilă rusă), cu Dostoievski și Ceaikovski. Denunțarea unei presupuse eliminări a giganților culturii ruse din circuitul cultural occidental este o manevră jenantă, prin care vrei, de fapt, să-mi spui că și Occidentul are păcatele lui, că exagerează (inducînd ideea că „dacă exagerează și e absurd excomunicîndu-l pe Dostoievski, poate fi la fel de exagerat și de absurd excomunicîndu-l pe Putin”), că face tîmpenii, ceea ce constituie pasul decisiv în proiectul oricărui anti-occidental european de azi și de ieri: stabilirea echivalenței morale perfecte a Occidentului cu inamicii săi. Specia asta se găsea și în anii Războiului Rece. Și atunci unii spuneau „americanii și sovieticii sînt la fel”. Evident, argumentul acesta era posibil de rostit doar în Occident. Ca și acum – „Occidentul e ca Rusia, amîndoi sînt de vină pentru morții din Ucraina” se poate auzi doar în Occident. Oricum, consecința faptului că rușii și occidentalii sînt la fel este că, dacă rușii sînt criminali, atunci și occidentalii sînt criminali. Or, asemenea aberații se evită într-un singur fel: prin claritate morală. Adică prin atitudinea de a spune că una-i una și alta-i alta și că păcatul Rusiei de a invada Ucraina nu este nici similar, nici simetric cu păcatele Occidentului. Dimpotrivă, e mult mai grav decît oricare dintre păcatele Occidentului din timpul vieților noastre. Ai curaj să spui asta? Crezi asta? Asta e miza clarității morale. Și de aceea claritatea morală irită acum pe anti-occidentalii veniți de sub orizonturile stîngii și dreptei.

Chiar și așa, probabil că n-aș avea nimic de spus celor care contestă claritatea morală dacă nu ar comite două înșelăciuni în discursul lor. Prima: nimeni nu e „clar moral”, claritatea morală e imposibilă, e utopică. Doar că claritate morală nu înseamnă că cel care încearcă să o practice este impecabil, că își arogă o superioritate morală. De altfel, asta e o replică uzuală, ca din manualul Facebook, ce se dă oricărei critici morale: „Cine ești tu să vorbești?”. Gura păcătosului nu poate rosti adevărul niciodată! E drept, nimeni nu a trecut prin viață fără să taie colțurile ici-colo, dar asta nu ne pune pe toți în imposibilitatea de a numi crima crimă, de a spune răspicat, cu tot cu imperfecțiunile noastre, că războiul e război, că agresorul e agresor, că genocidul e genocid. Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității. Poate cineva care nu e pur interior să pretindă o privire clară asupra exteriorului? Eu zic că da. Altfel, n-ar avea-o nimeni. Nu spun că oamenii cunosc perfect ce-i în jurul lor – un grad anume de cecitate există întotdeauna. Dar cei care se opun clarității morale chiar vor să spună că sîntem orbi cu totul. Putem fi miopi, dar nu sîntem cîrtițe! Putem să nu vedem o variație de un centimetru pe pămîntul ce se așterne în fața pașilor noștri, dar nu putem să nu vedem un munte. Mai ales un munte de cadavre.

A doua înșelăciune. Vezi Doamne, claritatea morală fiind o judecată fără surdină, fără nuanțe, fără repliere, este specifică dictaturilor. Democrația și libertatea (vorbă mare în vocabularul extremelor care ne vor neclari) sînt incompatibile cu claritatea morală. Ar fi așa dacă democrația și libertatea ar fi antidoturi împotriva răului. Dar nu sînt! Prea adesea, sînt chiar porțile prin care Diavolul intră în lume. Faptul că dictaturile impun, uneori cu brutalitate, doctrine utopice sau radicale nu înseamnă că fermitatea morală în fața grozăviei este interzisă în democrație. Iată falsul: dacă dictaturile conduc după „da sau nu” și „cine nu-i cu noi e împotriva noastră”, atunci „da sau nu” și „cine nu-i cu noi e împotriva noastră” sînt improprii democrației pentru că, nu-i așa, democrația e opusul dictaturii. Doar că simțul moral al omului e același, omul e același (nu există o natură umană specifică democrației și alta specifică dictaturii), iar răul există și în democrație, și în dictatură. Prin urmare, să pretinzi poziții clare cînd răul devastează cuprinsul (cum e cazul unui război) nu e deloc ceva dictatorial, după cum nu e nici democratic – e pur și simplu moral.

Admit că nu e ușor să știi cînd e nevoie de claritate morală și cînd ea poate deveni pernicioasă. Simțul moral trebuie să fie flexibil, în sensul că trebuie să urmărească anvergura problemei. Pe românește, nu poți face din țînțar armăsar, nu poți pretinde claritate morală cînd e vorba de chestii mici, personale. Dacă un prieten al tău bea o bere cu un dușman al tău nu înseamnă că trebuie să-l somezi să se exprime clar „ori cu mine, ori cu el”. Mai degrabă, tu trebuie să te decizi, „ori cu el, ori fără el”. Dar dacă Rusia atacă Ucraina și face ce face, da! Cine nu sesizează diferența e ori prost ori rău-intenționat. După asediul islamismului terorist de la începutul anilor 2000, Occidentul civilizat se vede iarăși în fața unei amenințări care cere claritate morală. Nu de alta, dar altfel nu-i va putea rezista...

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.