Darul din istorie
Unul dintre primele cursuri la care am asistat la Facultatea de Istorie a fost cel de Antropologie. „Darul“. Despre dar a vorbit domnul profesor la curs. Darul ca noțiune și realitate care există de cînd lumea și pămîntul și, mai ales, care stă la baza tuturor interacțiunilor (pozitive) umane, într-un fel sau altul. Mi s-a părut puțin exotică atunci informația cum că oferirea unor daruri era printre activitățile de bază ale oamenilor atunci cînd locuințele acestora erau peșterile sau formele lor principale de organizare erau triburile. Ulterior, totul a căpătat sens. Și a deschis multe perspective.
Are ea, istoria, acest dar.
Acțiunea de a dărui, o spun antropolgii și sociologii, stă la baza legăturilor dintre oameni încă de la începuturile speciei, fiind o componentă importantă a comunităților primitive. Așa se stabilea statutul dominant, se obținea respectul celorlalte triburi, se formau familii sau erau răsplătiți anumiți indivizi care aveau diverse merite în cadrul grupului. Nimic foarte nou pe fond. Doar pe formă. Nu (ne) mai dăruim astăzi pietre cu forme neobișnuite (sau da?), dinți ai vreunui animal vînat înșirați pe sfoară sub formă de colier sau bucăți din scoarța vreunui copac rar. Forma cadourilor dăruite și primite s-a schimbat, firesc, odată cu vremurile. Sensul actului de a dărui doar s-a adaptat, însă ideea principală a rămas aceeași: să construim/păstrăm relații și conexiuni de diverse tipuri. De la darurile luxuriante oferite faraonilor sau simplele amulete purtătoare de noroc (sau nu?) ale romanilor, ori săculeții cu bani de aur sau chiar turmele de capre sau oi din Evul Mediu, iată-ne în prezent la lista aproape nesfîrșită de daruri pe care le putem oferi și primi.
În 1925, antropologul și sociologul francez Marcel Mauss, cel mai cunoscut specialist care a studiat teoria darului, a ajuns la concluzia că a dărui ține mai ales de cel care dăruiește, identificînd trei componente în schimbul de daruri: gestul de a dărui, primul pas în stabilirea unei relații sociale; gestul de a primi, acceptarea relației respective; a întoarce darul/gestul, ceea ce arată onestitatea celui care primește. Dacă darurile nu sînt acceptate sau gestul nu devine reciproc la un momentdat, relația în cauză poate avea de suferit.
Se recomandă a se extinde și la nivel nematerial.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
