Dărîmați acest zid!
Domnule secretar Gorbaciov, dacă doriți pace, dacă doriți prosperitate pentru Uniunea Sovietică și Europa de Est, dacă doriți liberalizare, veniți la această poartă! Domnule Gorbaciov, deschideți această poartă! Domnule Gorbaciov, dărîmați acest zid! – înainte ca această ultima propoziție, devenită simbol al începutului căderii comunismului, să se nască și să fie rostită de președintele american Ronald Reagan au existat cîteva lupte serioase pe text. Însăși existența sintagmei a fost serios pusă la îndoială. Ironic, nu-i așa?
Prezentat în urmă cu exact 35 de ani, pe 12 iunie 1987, la Poarta Brandenburg din Berlin, discursul președintelui Reagan a fost scris de Peter Robinson, unul dintre consilierii prezidențiali responsabili de prelegerile liderului american.
Domnul Robinson a început să se pregătească de prin luna aprilie, participînd la o vizită la fața locului, în Berlin, alături de alți experți prezidențiali și de agenți de securitate. În capitala germană, Peter Robinson a căutat informații și mai ales inspirație pentru ce urma să scrie. Mediile oficiale nu prea l-au inspirat, așa că s-a orientat și spre cele neoficiale, cum ar fi o cină organizată de niște cunoscuți la care au participat berlinezi din diferite categorii sociale. La un moment dat, din discuție în discuție, consilierul prezidențial l-a întrebat pe unul dintre oaspeți dacă s-a obișnuit cu prezența Zidului Berlinului. Răspunsul a fost un nu rostit cu toată convingerea. Dar nu. Nu asta a fost esențial. Ci intervenția gazdei: Dacă acest domn Gorbaciov este serios cu discuția lui despre glasnost și perestroika, poate să o dovedească. Poate să scape de acest zid.
Ideea replicii istorice tocmai se născuse în mintea lui Peter Robinson. Întors la Casa Albă, i-a spus șefului său ierarhic că dorește să introducă acel comentariu sub forma unui apel către Mihail Gorbaciov de a dărîma Zidul. Șefului său nu i-a plăcut ideea. Președintelui Reagan, da. Astfel, în draftul discursului și-a făcut loc propoziția „Domnule Gorbaciov, dărîmați acest zid!“. Departamentul de Stat și Consiliul Național de Securitate (CNS), însă, s-au opus puternic și constant acestei formulări pînă în ultimul moment. Considerau că replica poate fi interpretată ca un afront de către liderul sovietic. Decizia finală i-a aparținut, firește, președintelui.
În limuzina prezidențială, în drum spre Poarta Brandenburg unde avea să vorbească publicului, președintele Ronald Reagan și-a revizuit încă o dată textul discursului. Cînd a ajuns la replica cu pricina, atît de contestată de CNS și de Departamentul de Stat (care trimisese chiar și în acea dimineață un text alternativ), s-a uitat în ochii șefului de cabinet de la Casa Albă care îl însoțea și i-a spus: Băieții de la Departamentul de Stat o să înnebunească, dar păstrez replica. Este lucrul corect de făcut.
Istoria a confirmat peste doi ani. Fără Zid.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: wikimedia commons
