Cum salvăm naţionalismul

Publicat în Dilema Veche nr. 698 din 6-12 iulie 2017
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Cavalerii salvează domnițele aflate în situații dificile, intelectualii salvează cuvintele aflate în situații dificile. Totuși, în spațiul cultural euro-american de astăzi, încercarea de a salva un cuvînt compromis nu este doar o politețe, ci este direct eroism. De fapt, există un singur tip de eroism intelectual posibil în lumea libertăților noastre: salvarea cuvintelor compromise. Este foarte greu să reabilitezi prestigiul unui cuvînt pe care toată lumea se simte datoare să l urască. Și, dacă încerci să o faci, te expui unui risc enorm. Totuși, în speranța regăsirii unei normalități pierdute, unii încearcă să o facă. Totuși, cu sentimentul că lumea întreagă este nedreaptă cu un cuvînt, unii încearcă să facă dreptate.

Am cunoscut, recent, un asemenea om și, pentru că îi admir curajul, scriu acest articol. Omul nu este vreun miliardar excentric, ci doar un profesor universitar. Cu banii lui, fără să aibă nici un alt sprijin financiar, el a organizat o conferință la care a invitat universitari din mai multe țări, încercînd să salveze un cuvînt. Sau, poate, mai mult de atît, pentru că niciodată cuvintele nu sînt deplin autonome – mereu, ele aduc și altceva. Cuvintele aduc cu ele ceva mult mai mare și mai greu decît suma literelor lor…

Omul se află în al șaptelea deceniu de viață, este longilin, delicat, de o bună-credință desăvîrșită ce se citește imediat în ochii săi albaștri, este pasionat de politică și pasional în orice pledoarie pe care o ține. Acesta este omul care vrea să salveze naționalismul.

Nu cred că se îndoiește cineva că cel mai detestat cuvînt al momentului este „naționalism“. La capătul unui efort serios în presă, în politică, în universități, în societate, în cercurile intelectuale, s-a reușit zdrobirea acestui cuvînt care, la începutul veacului XX, era unul dintre cele mai nobile. Nu sînt conspiraționist, așa că nu cred că acest efort a fost plănuit și dirijat ocult, pentru ca „globaliștii“ să ucidă națiunile și să pună mîna pe întreaga lume. Cred, doar, că un spirit al timpului (la finalul secolului trecut și începutul secolului actual), dar și al locului (Occidentul dezvoltat) a lucrat prin oameni. Manipulare? Poate și asta. În lumea Facebook-ului, a sutelor de canale de televiziune, în lumea YouTube și a nenumăratelor blog-uri, toată lumea vrea să manipuleze pe toată lumea. Adevăr? Greu de detectat, căci „naționalismul“ a devenit perfect sinonim cu „extremismul“, „xenofobia“ și „radicalismul etnic“. Iar omul nostru tocmai de aceste sinonimii infamante vrea să salveze cuvîntul. Și nu neapărat de dragul lui, cît de dragul „națiunii“, concept și realitate care, în ciuda exasperărilor intelectual-academice mainstream, continuă să lucreze cu maximă eficiență în societate.

Nu știu de unde ne-a venit convingerea că toate relele lumii vin din naționalism. În ceea ce mă privește, din cîte îmi amintesc, prima oară am auzit că un naționalist este un tip discutabil, de nu chiar blamabil, prin anii 1980, cînd se vorbea la Europa Liberă despre Ceaușescu și ceaușism. Apoi, în anii 1990, a venit războiul din fosta Iugoslavie și toate știrile puneau atrocitățile comise acolo de toate părțile pe seama naționalismului. Apoi, am început să aud că părinții fondatori ai UE, personaje politice de anvergură imensă, au gîndit Uniunea dîndu-și seama că naționalismul a produs două războaie mondiale, așa că Uniunea este ea însăși un bastion de luptă împotriva naționalismului. Că Europa trebuie să fie un substitut mai larg pentru națiune – nu este, totuși, prea clar de ce europenismul n-ar duce la război precum a făcut-o naționalismul. Ba chiar, mai nou, aud că naționalismul este incompatibil cu democrația. Nu-mi sînt străine cele omenești, așa că am înghițit și eu, pe nemestecate, această idee. Acum, însă, mai la bătrînețe, mă gîndesc mai atent la ea. Chiar așa să fie? Chiar să fi fost Adenauer, Churchill, DeGasperi, Schuman ori Monnet atît de convinși că problema Europei e naționalismul? Chiar ei? Vreau să spun că, pentru oricine știe cîte ceva din biografia politică a acestor mari oameni de stat, nu sună tocmai plauzibil să faci din părinții UE părinți ai antinaționalismului. În fine, chiar să nu poată trăi împreună naționalismul cu democrația? Păi, pînă acum vreo treizeci de ani, nu lucra principiul național în interiorul democrațiilor?

Profesorul despre care scriam mai sus, cel care se încumetă să facă cel mai eroic gest posibil în lumea intelectuală de azi, o lume în care nimeni nu mai riscă nimic de mult timp, crede că există două dezvoltări ale naționalismului. Una care a făcut posibil nazismul, de pildă, pernicioasă și de evitat, dar și una critică, perfect decentă și perfect acceptabilă. Ca și colesterolul, naționalismul este de două feluri: bun și rău. Ca și colesterolul: cel mai bun antidot pentru naționalismul rău este naționalismul bun. Iluzia că un fel de internaționalism „John Lennon“, fără granițe, fără religii, fără deosebiri, ar fi antidotul eficient împotriva naționalismului rău ar putea să ne coste mai mult decît credem. Dacă-i dăm cu internaționalismul și globalismul, reacția corpurilor sociale ar putea fi exact pe dos: o încrîncenare în naționalism, iar naționalismul încrîncenat este cu necesitate cel rău.

Nu-i mai puțin adevărat că, dacă te uiți la naționaliștii politici din Europa, te apucă depresia. Naționalismul este într-un moment prost nu doar pentru că e atacat din toate părțile, punîndu-i-se în sarcină toate nenorocirile lumii, ci și pentru că, nu știu cum se face, dar este apărat de oameni de mîna a doua, care pendulează vehement între prostie și caraghioslîc, demagogi grosolani. Naționalismul va trebui salvat nu doar de cei care îl detestă, ci și de cei care zic pe toate drumurile că îl adoră. Vast și complicat program! Părerea mea este că singurul reper util pentru încercarea de a repara prestigiul pe nedrept deteriorat al naționalismului este sentimentul din inimile masei enorme de oameni decenți, care nu sînt nici lideri de opinie, nici vedete academice, nici autori cu multe publicații la activ și, mai ales, nici politicieni. O ureche fină va trebui să asculte palpitul acestor inimi multe și deloc publice și să ia de acolo tonul corect al naționalismului, precum iau muzicienii tonul corect dintr-un diapazon. Dar asta duce la populism, alt cuvînt odios vremii noastre. Poate că recuperarea respectabilității „naționalismului“ presupune și recuperarea respectabilității altor cuvinte cu soartă similară, ceea ce complică și mai mult lucrurile.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Mii de tineri ruși mor în războiul din Ucraina. Familia unui soldat de 18 ani ucis pe front: „Abia aștepta să se înroleze”
Moscova cheltuiește milioane de euro pentru a încerca să modeleze o nouă generație dispusă să își dea viața în serviciul militar.
image
Pericolul din prăjituri. Substanța cu aromă de unt care ne poate afecta ADN-ul
Un nou studiu a descoperit că substanțele chimice dăunătoare pentru ADN ar putea să se ascundă în dulciurile preferate.
image
Un bărbat de origine romă care a violat o fată de 12 ani scapă de pedeapsă. Instanța a decis că „face parte din cultura sa”
Un tribunal spaniol a achitat un bărbat care a violat o fetiță de 12 ani, după ce a stabilit că relația lor face parte din cultura romă, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.