Cum ne văd alţii/ceilalţi

în căutarea unui loc pe rafturile magazinelor europene Este deja un lucru bine ştiut că într-un fel se vede România de afară, şi altfel, din interior. Dovadă, surpriza străinilor care vin pentru prima dată la noi, şi pe care nu şi-o ascund, cînd găsesc aici un mediu oarecum familiar, uşor occidentalizat, deşi presărat cu urmele unui trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat. Dincolo de imaginea unei ţări ce are de depăşit un handicap provocat de întîzierea în dezvoltarea sa firească, ei văd şi acele lucruri ce nouă ni se par a fi normale, din moment ce fac parte din viaţa noastră de zi cu zi, dar care, pentru ei, au ieşit din actualitate. În toată agitaţia provocată de ideea găsirii unui "brand" naţional, cu care să ne identificăm pe piaţa europeană după momentul 1 ianuarie 2007, nu vedem că tocmai acele lucruri, ce ni se par nouă neconforme normelor europene, fac specificul nostru. Un exemplu mi l-a dat un senator francez, cînd l-am întrebat ce produse româneşti crede el că va vedea pe rafturile magazinelor din Franţa după intrarea noastră în UE. Surprins, pentru că se aştepta să-l provoc să facă declaraţii mult mai protocolare, el a răspuns imediat "Dacia Renault", după care, înţelegînd sensul real al întrebării, el a răspuns: "Roşiile voastre au un gust ce-mi aduce aminte de copilărie, ca şi laptele de vacă, din satele de munte, unde vaca merge la păscut iarba şi nu e hrănită cu tot felul de produse". Probabil că, în afară de el, şi alţi europeni au atras atenţia asupra produselor "eco", cu care ne putem găsi un loc pe piaţa europeană. Privită ca ţară tradiţională şi puţin industrializată, deci puţin poluată, România ar putea exporta cu succes pe piaţa comunitară produsele alimentare organice. Dintre ţările europene, ea are cea mai mare suprafaţă de pămînt pe care nu s-au folosit niciodată pesticide. Cîţi dintre cei care au ajuns pe meleagurile noastre au rezistat în faţa unui păhărel de horincă maramureşană şi a unui bulz cu brînză de burduf, ducînd cu ei amintirea unei Românii pline de savoare? Ar putea ele cuceri piaţa occidentală? Probabil, dacă românii ar fi mai agresivi şi mai insistenţi în promovarea lor. Şi, mai ales, să renunţe la miturile inventate în perioada ceauşistă şi care s-au înfipt bine de tot în memoria colectivă. Victime ale unui asemenea mit am fost cînd, în urmă cu cîţiva ani, s-a lansat cu mare tam-tam programul "Fabricat în România" şi care a eşuat lamentabil pentru că s-a promovat producţia de confecţii în regim lohn, unde doar forţa de muncă era românească... Fără o strategie clară şi coerentă, ţara noastră rămîne doar un nume legat de cel al lui Dracula sau, mai nou, al Daciei Logan. România a negociat cu Uniunea Europeană aproximativ 120 de produse alimentare şi băuturi tradiţionale româneşti, cu denumiri de origine recunoscute, care au mari şanse să promoveze brand-uri de origine, ca salamul de Sibiu, cîrnaţii de Pleşcoi sau lactatele, care cuprind 20 de tipuri de brînză, 27 de feluri de caşcaval şi 8 tipuri de telemea. Pentru promovarea produselor autohtone s-a recurs şi la recunoaşterea şi protejarea denumirilor de origine geografică. În momentul de faţă, lista cu denumiri geografice pentru băuturi spirtoase are 39 de mărci. Printre acestea, ţuica de Valea Milcovului, cea de Buzău, de Argeş sau de Zalău, palinca de Bihor, de Ardeal sau de Maramureş. Organizaţia internaţională Superbrands, fondată în anul 1995 în Marea Britanie, a condus recent şi în România un studiu de caz asupra brand-urilor de succes, alegînd din peste 2.000 de brand-uri consacrate pe piaţa internă, circa 500 care au fost votate şi validate pentru programul Superbrands. Dintre acestea, 30% sînt născute şi crescute în România. Printre numele aflate în top se află Borsec, Dacia, Petrom, Murfatlar, Algocalmin, Mobexpert, Gerovital, Sensiblu, Flamingo, Ana Aslan, Rompetrol, Arctic şi Dorna. Primele două locuri au fost ocupate de brand-uri-produse, BitDefender şi Dacia, în timp ce Ana Aslan este situată pe locul trei ca exemplu de brand personalitate&produs, respectiv spa & produse cosmetice. Avantajele pe care înregistrarea unei mărci le poate aduce beneficiarului înseamnă, în primul rînd, protejarea mărcilor în statele membre UE, ceea ce permite companiilor româneşti să livreze produse, respectiv să presteze servicii în aceste state, sub aceleaşi mărci ca în România. Astfel, companiile româneşti vor beneficia în spaţiul UE, unde mărcile au fost înregistrate, de aceleaşi drepturi pe care le conferă înregistrarea mărcilor în România, respectiv un drept exclusiv asupra mărcii, precum şi dreptul de a se opune folosirii de către terţi a acesteia. Un astfel de exemplu ar fi Ursus, Gerovital sau Borsec, care au caracteristici şi beneficii unice care să le poziţioneze avantajos din acest punct de vedere.