Joci altfel handbal sau fotbal dacă eşti neplătit?

De la gladiatori, primii „sportivi“ profesionişti – care chiar îşi dădeau viaţa pe teren –, am păstrat ideea fixă că oricine „se produce“ în arenă trebuie să fie îngrijit. Treaba e logică, nu poţi avea spectacol cu nişte zdrenţărosi anemici. Pot fi ei sclavi duşi la tăiere sau fotbalişti cu fiţe, mecanismul e acelaşi. Astăzi, descompunerea sportului pe bani se desparte în două ramuri. Cea benignă, în care profesioniştii parcurg drumul invers, către amatorism.

Pricep că vremurile de aur s-au terminat şi eventual redescoperă pasiunea de a face sport de dragul sportului. De plăcere. Pe aceştia putem să-i uitam, căci ies din schemă. Ceilalţi, cei care se încăpăţînează să rămînă pe piaţă, îşi schimbă sursele de venit. Nu mă mai plătesc ai mei? Las’ că mă plătesc alţii. Adversarii. Comercianţii subterani ai sportului. Oricine îşi permite. Munca întotdeauna migrează către locul din care se dau banii. E şi aceasta o muncă. E drept că nu mai e sport, aşa cum ne încăpăţînăm, complet idiot, să-l credem noi. Aşa că, da, joci altfel dacă nu eşti plătit. Joci teatru.