Cu mîța-n sac
În loc de... purceluș. Cum așa?
Expresia te-am prins cu mîța-n sac, în varianta ei englezească, the cat’s out of the bag, cu sens similar (a scăpat mîța din sac), este o expresie foarte veche și cît se poate de literală. Istoria ei pleacă din Evul Mediu, cînd se referea la una dintre escrocheriile des întîlnite în epocă. Să vedeți.
Pe atunci, pentru a-și face cumpărăturile ori pentru a vinde diverse lucruri, oamenii mergeau la tîrguri săptămînale sau lunare, străbătînd drumuri lungi care uneori durau zile întregi. Cei cu dare de mînă făceau achiziții pe măsură, își luau, de exemplu, un purcel mic și fraged, numai bun de fript pe jar. Cumpărătorul își alegea exemplarul, iar apoi vînzătorul îl băga într-un sac strîns la gură – nu era tortură, doar că în caz că animalul apuca să scape nici că îl mai putea prinde cineva. Așa că purcelușul neastîmpărat era bine ambalat în sac, unde începea să se zbată în toate direcțiile, dar în acest fel era mai ușor de transportat și cumpărătorul ajungea acasă cu produsul dorit fără bătăi de cap. Sau nu.
Exista și cazul în care vînzătorul nu era deloc de bună-credință și, după ce introducea purcelul în sac, lasă sacul jos sub tejghea, timp în care lua banii de la cumpărător. Apoi se apleca și din același loc îi dădea clientului alt sac, identic cu cel în care băgase purcelușul. Cumpărătorul pleca fericit cu sacul în spate, sac în care se zbătea nebunatic... ceva. Nu desfăcea sacul pînă nu ajungea acasă, firește.
Atunci cînd îl deschidea, la distanță mare de vînzătorul șarlatan, constata că nu transportase un purceluș dolofan, ci o pisică speriată și furioasă, care sărea rapid din sac și fugea. Pe scurt, mîța scăpa din sac.
Istoria, desigur, continua, cu sau fără purceluș. Mai puțin apetisantă, bănuiesc, totuși.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.
Foto: wikimedia commons
