Criză aprofundată
Din cînd în cînd, în ştirile urmărite la televizor, citite pe net sau în paginile ziarelor se percepe cîte o notă stridentă: a apărut o nouă nepotrivire sau lărgire de sens, care îi poate produce ascultătorului sau cititorului un anume sentiment de nesiguranţă (se spune sau nu se spune aşa?). Schimbările semantice ridică, în lingvistica prescriptivă, probleme intelectuale şi morale: cititorul supărat şi cu convingeri ferme deschide dicţionarul (cel mai adesea, cu un click) şi constată nepotrivirea definiţiei cu uzul care i-a atras atenţia; specialistul (mai ales dacă, din spirit critic şi dubiu ştiinţific, nu are mare încredere în dicţionare) ştie însă că dinamica sensurilor e mai rapidă decît cea a structurilor gramaticale şi decît fixarea lexicografică şi se întreabă dacă nu cumva noua modificare semantică este, totuşi, acceptabilă.
Mi se par iritante, o spun de la început, folosirile actuale ale verbului a aprofunda în contexte în care s-ar potrivi perfect a adînci – „Lipsa de investiţii aprofundează criza“ (observator.ro); „Criza economică aprofundează sărăcia“ (viitorul.org) –, mai ales în formă reflexivă: „în UE criza se aprofundează“ (publika.md). În unele cazuri, nu s-ar potrivi nici măcar a (se) adînci, pentru a descrie amplificarea unei relaţii fiind preferabile alte verbe, de exemplu, a (se) întări, a (se) extinde etc.: „SAS şi CIA aprofundează cooperarea“ (traveltechnews.ro); „Liderul PES: referendumul va aprofunda legitimitatea democraţiei româneşti“ (dcnews.ro); „Cooperarea în domeniul energetic între Rusia şi România va continua şi se va aprofunda“ (ziarulfaclia.ro). Desigur, toate citatele de mai sus sînt perfect transparente: orice vorbitor face cu uşurinţă legătura între a aprofunda şi profund, înţelegînd despre ce e vorba în text. Singura problemă este că profund are în română un sens intensificator larg (pot fi profunde crizele, prieteniile, legăturile, nemulţumirile sau admiraţiile etc.), în vreme ce a aprofunda şi-a fixat, în uz şi în dicţionare, un sens foarte restrîns: „a cerceta profund, în amănunt o problemă“ (DEX).
Ca în multe alte cazuri, împrumutul unui termen din franceză, în secolul al XIX-lea, nu a însemnat preluarea tuturor sensurilor sale. Neologismul a intrat pe un teren deja ocupat de cuvinte mai vechi (în cazul nostru, de exemplu, de verbul a adînci), atribuindu-i-se o semnificaţie mai restrînsă şi mai precisă. Limitarea s-a păstrat în uz şi a fost consemnată de dicţionare. Astăzi, prin traducerea sensurilor unor termeni internaţionali (calc semantic), fostele neologisme par să recupereze sensuri etimologice (din limba de origine) niciodată preluate sau de mult abandonate.
A aprofunda a fost împrumutat din franceză pe la mijlocul secolului al XIX-lea; dicţionarul academic (Dicţionarul limbii române, DA, Tomul I, A-B, 1913) îl ilustrează prin citate din Negruzzi, Hasdeu, Maiorescu şi îl defineşte ca „a pătrunde afund în cunoaşterea unui lucru, a cerceta adînc, a adînci (ceva) cu mintea“. În franceză, etimonul approfondir (şi în formă reflexivă) are, pe lîngă acest sens, şi alte accepţii şi utilizări: de la cea concretă („a mări, săpînd în adîncime“, la cea abstractă şi foarte largă: „a deveni mai adînc“ (Trésor de la langue française informatisé, TLFi).
Lărgirea de sens şi de construcţie a verbului a aprofunda ar putea avea mai multe explicaţii: nu e imposibil, mai întîi, ca legătura lexicală cu profund să fi condus, prin evoluţie internă, la o modificare semantică. Mai probabil e, totuşi, ca schimbarea să fi provenit din traduceri grăbite din franceză, în care echivalarea approfondir – aprofunda să se fi impus aproape automat, fără multă reflecţie; în fine, nu e exclusă nici echivalarea verbului deepen din engleză (limba din care se traduce masiv azi) cu a aprofunda: din comoditate, dar poate şi cu un pic de preţiozitate lingvistică (împingînd la alegerea termenului modern, mai „elegant“). Sînt destule argumente în favoarea explicaţiei prin influenţă franceză; găsim, de pildă, pe Internet, ştirile traduse alături de versiunea originară: titlul „Bing şi Facebook aprofundează un parteneriat“ poate fi astfel confruntat cu „Bing et Facebook veulent approfondir leur partenariat“ (iseom.com). Documentele europene oferă şi mai multe posibilităţi de verificare: titlul „UE îşi aprofundează legăturile cu ţările vecine şi susţine reformele acestora“ (europa.eu) are drept corespondent în franceză „L’Union européenne approfondit ses relations avec ses voisins et soutient leurs réformes“, iar în engleză – „EU deepens ties with its neighbours and supports their reforms“. Interesant e că opţiunile altor limbi au fost diferite (în italiană: intensifica; în spaniolă estrecha), ceea ce ne poate conduce către o altă discuţie interesantă, asupra metaforelor cognitive în diferite limbi şi culturi. În română, relaţiile se strîng, se extind sau se întăresc (printr-o metaforă, să zicem, a sforii), în vreme ce săpatul în adîncime produce gropi şi şanţuri despărţitoare (se adîncesc mai ales rupturile, diferenţele, divergenţele).
Aş reveni la dubiul iniţial, păstrînd sentimentul de iritare: n-ar fi deloc imposibil (şi nici n-ar fi o dramă) ca verbul a (se) aprofunda să capete mai multe sensuri şi posibilităţi de combinare. Numai că, deocamdată, în ciuda exemplelor de mai sus (mult mai puţine decît uzurile „tradiţionale“), îmi place să cred că nu le-a căpătat.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Editura Humanitas, colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).
