Crănţănele pentru animăluţe

Cînd vorbesc cu animalele lor de casă şi adesea şi cînd vorbesc despre acestea, oamenii recurg la o variantă a registrului familiar în bună parte comună cu aşa-numitul baby-talk – limbajul afectiv şi diminutival folosit de adulţi în adresarea către copii. De fapt, chiar sintagmele neutre stilistic animal de casă sau animal de companie au un corespondent colocvial: am observat, cu ani în urmă, că în româna nonstandard termenul preferat de desemnare era un diminutiv, animăluţ, pe care englezismul pet nu reuşea să-l concureze din pricina omonimiei cu pet „sticlă de plastic“ (din acronimul PET). Situaţia a rămas cam aceeaşi, deşi există tentative de utilizare a termenului englezesc (de pildă, un magazin on-line are sloganul „Totul pentru pet-ul meu“).

Termenii colocviali care desemnează cîini şi pisici fără stăpîn – dar care au fost sau pot deveni oricînd animale de companie – sînt derivate glumeţe de la spaţiile prototipice de viaţă şi de căutare a hranei, create prin analogie cu denumirile de rase nobile. Adjectivul şi substantivul maidanez (cu femininul maidaneză) a fost deja înregistrat de DEX, ceea ce încă nu s-a întîmplat cu tomberonez şi tomberoneză, destul de frecvente în uz: „e un căţel tomberonez 100% pentru că momentan locuieşte alături de mama ei în ghena de gunoi“ (adoptiicaini.ro); „a mea e de rasă, frate, tomberoneză pură“ (eva.ro). Statutul animalelor fără stăpîn e indicat peiorativ de adjectivul vagabond, dar înnobilat de termenul comunitar. Între stilul oficial şi cel familiar se situează stradal – „vorbim de 30.000 cîini stradali“ (protectiaanimalelor.org); „pînă acum a avut pisici «nenumărate – pentru că le îngrijeam și pe stradale»“ (superpisi.ro). Limbajul colocvial a creat şi derivate glumeţe pentru proprietarii şi pasionaţii de pisici – pisicar şi pisicăreasă. Un anglicism care pare să se fi impus în ultimul timp – poate şi pentru că la acelaşi rezultat ar fi putut ajunge o trunchiere produsă în interiorul limbii române – e vet, pentru veterinar: „mă gîndeam să-i spun vet-ului să înceapă tratamentul“ (forum.softpedia.com); „e o pisică cu personalitate, a scuipat şi vet-ul“ (animalutze.com).

Hrana industrializată a animalelor de companie e un alt cîmp lexical în care se manifestă inventivitatea colocvială. Sintagmele „oficiale“ (sau denumirile comerciale) hrană uscată şi hrană umedă sînt simţite ca prea generale, impersonale şi greoaie, astfel că limba vorbită tinde să le înlocuiască prin denumiri mai concrete şi mai expresive. Cuvîntul crochete este preluat în stilul colocvial, dar pare să nu acopere toate formele de hrana uscată. Prin analogie, cu referire la formă, pentru multe tipuri de hrană uscată pentru animale sînt folosiţi curent termenii boabe şi bobiţe: „învaţ-o de mică cu boabe şi nu o să păţească nimic... în hrana uscată există toate vitaminele“ (eva.ro); „bobițe nu îi pot da, deși îi plac la nebunie“ (animale.maxi-pet.ro); „îi umpli castronul de bobiţe“ (eva.ro). Şi mai expresiv e substantivul format de la verbul a crănţăni, la rîndul său derivat de la interjecţia cranţ. Crănţănelele (denumire produsă prin acelaşi mecanism lingvistic ca păcănelele) nu sînt, desigur, doar un tip de aliment pentru animale; termenul apare în numeroase reţete culinare pentru biscuiţi sau pentru alte produse crocante din paste făinoase – „Crănţănele cu măsline“ (petitchef
.ro); „dacă aveţi chef de ceva de ronţăit, vă recomand aceste crănţănele cu ceapă şi mac“ (casutalaurei.ro) –, fiind preluat şi de denumirile comerciale („Crănţănele Snacks cu gust de caşcaval“). În categoria dată pot intra şi alte produse, destul de diferite: „Crănţănele: covrigei, bombonele, chipsuri, popcorn, seminţe prăjite cu sare, arahide prăjite, biscuiţi sau fursecuri“  (sanatatespirituala.eu).

În orice caz, denumirea e foarte des folosită pentru hrana uscată a animalelor: „să-i dai sau nu «crănţănele»? (clickpentrufemei.ro); „vet-ul zice să mai încerc şi alte feluri de crănţănele“ (desprecopii.ro); „îi pui apă lîngă copac şi ceva crănţănele“ (adoptiicaini.ro). Cum onomatopeea care imită ronţăitul are şi varianta cronţ, nu e de mirare că întîlnim şi forma cronţănele: „noi în afară de cronţănele mîncăm peşte cu orez, cărniţă fiartă cu diverse legume“ (hanuancutei.com); „greu a învăţat pisicuţa mea să mănînce cronţănele“ (retetecugust.com). Prin asimilare vocalică la distanţă, a apărut şi varianta cronţonele: „după ce am întrebat la un petshop, vînzătorul ne-a dat un tip de cronţonele“ (animale.ro); „cronţonele îi pun în castronel şi ronţăie ea cînd are poftă“ (eva
.ro).

Limbajul colocvial inovează în permanenţă, adaptîndu-se la realităţi noi şi diferenţiindu-se de registrul standard. Crănţănelele pentru animăluţe, absente din dicţionare, aparţin acestei zone pitoreşti şi instabile a limbii române de azi. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).