COVID-19 ca metaforă

Publicat în Dilema Veche nr. 850 din 23 - 29 iulie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În 1978, pe cînd se afla în chimioterapie, Susan Sontag a scris un eseu intitulat „Illness as metaphor”. M-am gîndit adesea la scrierea lui Sontag pe parcursul ultimelor luni, din motive evidente. La un moment dat am vrut să revin la ea, să-mi reîmprospătez memoria – o citisem acum vreo douăzeci de ani. Am regăsit-o în biblioteca mea într-o ediție recentă, cuplată cu nu mai puțin faimoasa ei continuare din 1989, „AIDS as metaphor”, dar ceva, nu știu ce, m-a oprit s-o recitesc. Din experiență știu că memoria de cititor funcționează cumva în dauna cărții și în favoarea cititorului: citești ceva, îți place, reții bine fragmente, argumente, referințe și, pe măsură ce te gîndești la ele, pe măsură ce le invoci în conversații sau în propriul tău scris, le reformulezi în funcție de nevoie, le atribui la început nuanțe, apoi sensuri întregi și ajungi, de la un moment dat încolo, să reții mai degrabă reformularea proprie substituind-o, desigur fără voie, dar în căutarea propriei edificări, formulei autorului. Cu alte cuvinte, deși crezi că citezi cu acuratețe argumentul sau formula autorului, de fapt ești doar în preajma lui, aproximîndu-l. Uneori, poate chiar îl trădezi; întotdeauna, însă, îl traduci. Acest proces este, sînt convins, familiar tuturor celor care au obișnuința de a citi și de a evoca, într-un fel sau altul, ce au citit. În vremea COVID-19, aproape am recompus în minte cartea lui Susan Sontag și, acum îmi dau seama, exact asta m-a oprit să o recitesc: nu cumva cartea să fie diferită de ceea ce am eu în mintea acum, cînd mă gîndesc la ea. Mi-am imaginat, de fapt, cum s-ar scrie pe calapodul lui Susan Sontag o carte „COVID-19 ca metaforă” în România de azi.

Susan Sontag dovedește că marile boli care au dominat lumea modernă (sifilisul și tuberculoza, în secolul al XIX-lea, cancerul și SIDA, în secolul XX) sînt însoțite de un fel de legendă, de un fel de vulgată, indusă adesea chiar de medici, care produce judecăți morale și, într-un plan adiacent, metafore. Acestea completează, desigur, instinctul omenesc atavic de a te feri de bolnavi ca și cum ei înșiși sînt boala. Astfel, sifilisul este imediat asociat celei mai mizerabile imoralități. Tuberculoza corespunde stilului boem și dezordonat de viață, pauperității și, la un nivel mai rafinat, pare a fi boala de care mor de tinere geniile romantice. Dacă sifilisul presupune mereu o culpă, tuberculoza indică, mai degrabă, o neșansă socială, dar este semnul unui fel de noblețe morbidă. Dintre toate, cancerul este cel mai ofertant sub aspect metaforic. Spunem adesea, de pildă, că ceva foarte rău – rasismul, comunismul, lăcomia etc. – este cancerul societății. Avem adesea imaginea cancerului „care mănîncă pe dinăuntru” pe cineva sau ceva. În fine, proliferarea a orice în dimensiuni necotrolate și, astfel, periculoase este și ea asociată, metaforic, cancerului. În anii ’70, ne spune Sontag, cancerul era asociat unor dereglări psihologice. Impactul freudismului era încă atît de puternic încît se credea că maladia canceroasă e produsă de reprimarea unor tensiuni psihologice și sufletești pînă dincolo de limita suportabilității. Și astăzi se mai spune că marile supărări dau cancer, că „a ținut în el ani de zile și a făcut cancer” sau că „după ce pățit necazul nu știu care, a făcut cancer”. SIDA, în fine, era și ea, la finele anilor ’80 și începutul anilor ’90 ai veacului trecut, o boală a depravării și a curviei asociată, încă și mai infamant, homosexualității.

Unul dintre rosturile metaforizării unei boli este, crede Sontag, explicarea ei prin culpabilizarea bolnavului. De pildă, cancerul a devenit în vremea noastră în mare măsură imputabil bolnavului, căci vulgata spune că teribila boală nu vine dacă „duci o viață sănătoasă”, „ai o alimentație echilibrată”, „faci mișcare”, „nu fumezi și nu bei”, „nu pui la inimă” etc. Unul dintre mesajele puternice al cărții lui Sontag denunță obișnuința de a învinovăți bolnavii pentru bolile lor și precizez imediat că sînt alături de ea cu totul! Ideea că omul se îmbolnăvește pentru că undeva a greșit și, astfel, cu suferință plătește greșeala mi se pare odioasă. Ideea că boala e meritată îmi repugnă prin antiumanismul și, adaug, prin barbaria ei anticreștină. Cumva, sîntem în logica pedepselor absurde impuse de o autoritate de care ne temem și care face ce vrea cu noi: dacă ai/am fost pedepsit, cu siguranță ai/am făcut tu/eu ceva. Întrebarea care se pune acum: această corelație nefericită – în fapt, un episod de gîndire metaforică – între boală și greșeală se regăsește și în versiunea românească a lui COVID-19? Este COVID-19 cumva meritat de cei care suferă de această maladie? Zice, la un moment dat, Susan Sontag: „Orice boală care este tratată ca un mister și care înspăimîntă suficient va fi resimțită ca moralmente contagioasă”. Deci, da.

În contextul războiului cultural tot mai aprins în spațiul euro-atlantic, COVID-19 a devenit boala celor fără simț civic, fără instinct fremătător pentru noul vibe al lumii, defecțiune umană care a devenit mult mai gravă decît promiscuitatea sexuală, alcoolismul, fumatul, îmbuibarea cu mititei și fripturi. Lăsînd la o parte excepțiile celor care se îmbolnăvesc eroic (personalul medical) sau se îmbolnăvesc inocent (bătrînii și copiii instituționalizați), metafora COVID-19 în societatea noastră indică corespondența între cei care se îmbolnăvesc și cei care nu ascultă spiritul timpului. În siajul medicilor și al statului, adică al celor chemați să stabilească și să impună regulile de urmat pentru a opri epidemia, au apărut militanții anti-COVID-19, civicii sanitari, inși care abia așteptau o cauză și dramatică, și trendy. Cei care se îmbolnăvesc și devin, prin asta, periculoși pentru toată societatea sînt înapoiații, habotnicii, cei fără educație, medievalii din biserici, cei care nu înțeleg etc. Prima și cea mai puternică metaforă a acestei boli, aceasta este: ea îi lovește pe „reacționari” și prin ei întreaga lume nouă, minunată, plină de bucuriile vieții post- sau mai bine zis ultramoderne. Deci prima metaforă țintește conservatorii.

A doua metaforă țintește clasa privilegiată. Cînd o vedetă TV a fost testată pozitiv la cîtva timp după ce apăruse la o petrecere fără mască, distrîndu-se în anumite grupuri, furiile civic-sanitare s-au dezlănțuit. Totuși, nimeni nu a putut dovedi că anume de la acea petrecere s-a infectat vedeta cu teribilul virus. Dacă l-a luat, de pildă, chiar într-un moment în care purta mască, în altă împrejurare? În cazul acesta, hierofanții acestui cult morbid au operat cu mai multe metafore ale lui COVID-19: nu contează cine ești, virusul vine după tine dacă nu asculți; a pățit-o pentru modelul greșit pe care-l oferă fanilor ei; comportamentul „cu bani și fițe” se expune și ne expune pe toți bolii. De altfel, COVID-19 anulează spectaculos avantajul financiar și în privința tratamentului medical. În vremuri normale, suferind de o aceeași afecțiune, bogatul se urca în avionul charter și zbura la Viena sau la Nisa sau la New York, unde era primit în clinici private de 5 stele, cu servicii de top și specialiști reputați la îndemînă, în vreme ce amărîtul făcea coada pe coridoarele aglomerate și igrasioase ale spitalelor de stat strecurînd cîte o bancnotă în buzunarul halatului uzat în coate al cîte unui brancardier grăbit. Indiferent cine-oi fi, ești condamnat la sistemul de sănătate românesc, cu bunele și relele lui, cu români și pentru români!

A treia metaforă țintește pe cei care cred altceva. Cînd o mînă de zărghiți au manifestat în fața Guvernului scandînd aberații, dr. Arafat a spus că-i așteaptă la spital. Adică oamenii au făcut ceva ce nu aveau voie să facă, așa că vine sancțiunea: se vor îmbolnăvi sigur. Doctorul însuși garantează asta din moment ce ne spune că îi așteaptă la spital. Habar n-am de unde știe dr. Arafat că oamenii aceia se vor îmbolnăvi de COVID-19 ori, dacă se îmbolnăvesc, că s-au infectat chiar acolo, strigînd în fața Guvernului. Sigur că acei oameni susțineau niște idioțenii. Dar de cînd boala este o pedeapsă pentru idioțenie? Dr. Arafat a uitat că e doctor și a operat în acest caz cu o metaforă a bolii.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

EXPLOZIE jpg
Cum este pulverizat echipajul unui tanc rusesc VIDEO
Ukraine Weapons Tracker a publicat un material video care conține imagini extrem de dure cu distrugerea, practic pulverizarea, unui tanc rusesc cu tot cu echipaj într-o zonă neprecizată din partea estică a Ucrainei.
Rusii trec granita in Georgia FOTO Getty Images jpg
Cetăţenii ruşi vor intra mai greu în Europa. „O viză valabilă nu va mai fi de ajuns”, spune comisarul european pentru afaceri interne
Comisia Europeană le-a cerut vineri statelor UE să fie mai restrictive în acordarea de vize pentru cetăţenii ruşi şi să intensifice controlul frontierelor, transmite AFP.
Margrethe Vestager FOTO EPA-EFE
România, sprijin de 390 milioane euro pentru construirea de sisteme centralizate de termoficare
Comisia Europeană a aprobat, în temeiul normelor UE privind ajutoarele de stat, o schemă de ajutoare notificată de România în valoare de 390 de milioane euro.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.