Contratimp. Elogiu învățării pe dinafară

Publicat în Dilema Veche nr. 953 din 14 – 20 iulie 2022
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Un prieten, profesor universitar, mi-a povestit următorul dialog pe care l-a avut cu un student venit la examen, la finalul anului II. Scena se petrece într-una dintre cele mai reputate facultăți umaniste din România. Profesorul vede că studentul nu știe nimic, dar nu închide rapid examinarea pentru că este unul dintre acei profesori răbdători, care țin la părerea studenților despre ei și, în plus, după cum știu mai toți universitarii de azi, nu e bine să nu treci studenții pentru că ți se duce faima că ești prea sever, cursurile tale sau poate chiar facultatea unde predai încep să fie evitate, ceea ce periclitează direct sursa principală de venit, adică finanțarea de la stat, care se dă după principiul „finanțarea urmează studentul”, așa că nu e bine să te repezi „să pici” studenții. Pentru toate aceste motive și încă altele neștiute de mine, profesorul coboară treptat nivelul discuției, pentru a găsi un teren comun de unde să poată lega ceva. Și ajunge la acest dialog. Repet protagoniștii: profesor și student. Repet contextul: examen de absolvire a anului II. Repet cadrul: una dintre cele mai galonate facultăți umaniste ale uneia dintre cele mai bune universități din țară (nu vă gîndiți la vreo particulară din vreo Slobozie).

Profesorul: Dar de Iisus Hristos ați auzit? (întrebarea a venit pentru că studentul nu fusese în stare să spună nimic despre un subiect legat de Imperiul Roman)

Studentul: Da.

Profesorul: Ce-mi puteți spune despre Iisus Hristos?

Studentul (spontan): A fost un om bun.

Profesorul: Așa este. Și ce s-a întîmplat cu el?

Studentul: L-au omorît.

Profesorul: Știți cînd a fost omorît?

Studentul (după o scurtă pauză de gîndire): În secolul trecut.

Profesorul: Știți cine l-a omorît?

Studentul (după o scurtă pauză de gîndire): Turcii...

O să ziceți, poate, că avem aici un caz cu totul excepțional, un student care s-a strecurat cine știe cum (explicabil, avînd în vedere gradul de impostură academică de la noi) pînă în eșalonul studiilor umaniste superioare și că majoritatea studenților nu sînt așa. Da, asta cred și eu. Majoritatea studenților nu sînt așa – mai precis, nu sînt chiar așa! Cazul acestui student, însă, cred că e util să fie privit și altfel decît un caz excepțional, căci excepționalitatea închide discuția. Să zici „e atît de prost că n-ai ce mai spune, bine că nu sînt mulți ca el”, sună definitiv. Or, e mai folositor, zic, să ne gîndim la o explicație care deschide cazul spre ceva relevant și, poate, important. N-or fi toți studenții așa, dar o mare parte dintre ei, poate chiar majoritatea, nu au noțiuni fundamentale de cultură generală, chiar dacă sînt în curs să dobîndească noțiuni complexe de specialitate. Cum de s-a ajuns aici? Într-un alt plan, sigur că poți să te întrebi cum de e posibil să ajungi să studiezi, de pildă, matematici superioare sau fizică avansată sau medicină celulară fiind, în același timp, jenant de incult? Pentru că ai înclinație spre asemenea specializări sau, mai probabil, pentru că-ți place. E posibil să-ți placă mai mult să faci ecuații complicate decît să citești 100 de pagini din Proust sau să asculți o sonată de Schubert. Dar e în regulă să te dedici exclusiv plăcerii? Rămîne fără consecințe dezechilibrul în formarea unui asemenea om? Nu cumva există o plăcere sănătoasă a cunoașterii în general și o plăcere nesănătoasă a cunoașterii exclusive și unidirecționate?

Sigur că nimeni nu pretinde să fii egal cunoscător al tuturor domeniilor spiritului – există pentru oricine o specializare. Dar acea specializare nu poate rodi în excelență dacă nu este susținută de un teren solid de cultură generală, așa cum un zgîrie-nori nu se poate înălța pe un teren alunecos. Cu cît mai sus mergi în cunoașterea specializată, cu atît mai solidă se cere a fi baza de cultură generală.

Ei bine, cred că una dintre explicațiile subțierii temeiului de cultură generală al noilor generații de români este căderea în totală dizgrație a învățării pe dinafară ca metodă de educație la vîrste timpurii. În fond, nu ai cum altfel să știi cînd a murit Iisus Hristos și cine l-a omorît decît dacă le înveți pe dinafară. La fel, nu ai cum să înveți altfel decît pe dinafară literele alfabetului, tabla înmulțirii, cîteva rădăcini pătrate, formula chimică a apei sau a sării de bucătărie, aria cercului, epocile (de nu chiar anii) în care au trăit pe aceeași lume cu tine alde Iulius Cezar, Carol cel Mare, Ștefan cel Mare sau Napoleon Bonaparte, regulile declinărilor și conjugărilor și atîtea altele. Există lucruri pe care le înveți cu plăcere, altele pe care le înveți de nevoie, dar asta nu înseamnă deloc că primele sînt mai importante sau îți pot fi de mai mare folos decît cele din urmă.

Principiile educației de azi, se știe, exclud efortul pur și simplu, înlocuindu-l sau măcar învelindu-l în plăcere. Omul recent a transformat plăcerea în drept: dacă nu-ți place ceva, nu e drept să fii obligat să faci, ai dreptul să faci numai ce-ți place. Iar dreptul acesta se aplică de la vîrstele cele mai fragede. Toată educația de astăzi se învîrte în jurul plăcerii – îi place elevului la școală, atunci e o școală bună; nu-i place elevului la școală, atunci e o școală proastă. Sigur, sînt și alte principii noi implicate: ideea că informația înseamnă cunoaștere (dacă știi de unde să iei informația, e ca și cum știi, nu-ți mai bate capul să memorezi) sau obsesia eficienței (exasperantul „La ce-i trebuie elevului să știe cutare sau cutare lucru?” o formă absolută de prostie a părinților, mai ales), preponderența testelor-grilă în evaluări, dar aș vrea să mă opresc asupra învățatului pe dinafară. Mai ales a învățatului pe dinafară care nu implică, neapărat, plăcere. Cum ar fi, de pildă, învățatul pe dinafară al poeziilor, impus, altădată, la orele de română.

Cred că învățatul poeziilor pe dinafară este o experiență sublimă a învățării: te înnobilează, te informează, îți dă ritmul sănătos al vorbirii (Coleridge spunea că poezia este ordinea corectă a cuvintelor), te îmbogățește. Este forma cea mai directă de educație estetică, dar și forma cea mai subtilă de educație a imaginației. Nu mai vorbesc despre beneficiile retorice. În loc să mergeți la „couci” de vorbire în public, mai bine învățați un lung poem de Eminescu și recitați-l mereu și mereu, gîndindu-vă cum să-l exprimați mai bine, mai aproape de ce înțelegeți că a vrut autorul să spună – vă garantez că rezulatul e superior oricărui curs dintre cele care umplu internetul. Și dacă tot a venit vorba, mai știți adolescenți care pot recita pe dinafară lungi pasaje din Eminescu sau măcar poezii mai scurte de Nichita Stănescu? Este o trudă, fără îndoială, să înveți versuri pe dinafară, dar ce mulțumire ai cînd mintea ta întîmpină spontan o situație de viață, dramatică sau banală, cu un fragment de poezie demult învățată și neuitată!

Desigur, vechii greci nu erau chiar așa de deștepți ca noi, din moment ce-și puneau copiii să memoreze poemele homerice. Cititorii cu o bună cultură generală îmi vor răspunde că Iliada și Odiseea nu erau chiar ce știm noi astăzi, din cărți, căci ele circulau în versiuni orale, fatalmente imprecise, ceea ce făcea, poate, învățarea lor mai ușoară. Iar eu voi replica invocînd pe vechii romani, nici ei prea mintoși, de bună seamă, din moment ce-și puneau copiii să memoreze Legea celor XII Table, adică un text scris, riguros, fix. În orice caz, vreme de mii de ani oamenii Europei și-au educat progeniturile, printre altele, punîndu-le să învețe pe dinafară diferite lucruri. Și, una peste alta, văzînd ce au realizat generații de oameni care, la vîrsta formării, învățau destul de multe pe de rost, aș zice că nu s-au descurcat chiar rău. De vreo două generații, însă, ne-am deșteptat și am descoperit că învățatul pe dinafară e nociv. În principiu, spiritul critic și spiritul creativ au devenit regele și regina educației, iar memoria a devenit un soi de capcană ce trebuie evitată. Așa că poți liniștit să nu știi cele ce nu se pot învăța altfel decît pe dinafară; dacă ești creativ și critici bine se cheamă că ești bine educat. Iar în sens larg, antropologic dacă vreți, nu-i așa că e mai bine să trăim într-o lume a cărei memorie nu mai e în capul oamenilor, ci în servere, iar accesarea ei nu mai e o operațiune a minții, ci una a degetelor pe un ecran?

P.S. Este foarte posibil să existe cititori, mai cu seamă creaturi de Facebook, care vor înțelege din textul meu că pledez pentru memorarea comentariilor literare scrise de alții sau pentru memorarea vorbelor spuse de profesori la cursuri, că susțin castrarea creativității copiilor și siluirea lor psihică prin amuțire de către dascăli corupți, sadici și idioți. Vor fi furioși, căci materia din care sînt făcute aceste creaturi de acest gen este furia însăși. Totuși, furia lor are legătură cu demonii lor interiori și nu cu textul meu. Acestora le recomand să învețe pe dinafară poemul Pentru posteritate de Bertolt Brecht (li se potrivește!) și să și-l tot spună pînă le trece...

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.