Contratimp. Elogiu învățării pe dinafară

Publicat în Dilema Veche nr. 953 din 14 – 20 iulie 2022
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Un prieten, profesor universitar, mi-a povestit următorul dialog pe care l-a avut cu un student venit la examen, la finalul anului II. Scena se petrece într-una dintre cele mai reputate facultăți umaniste din România. Profesorul vede că studentul nu știe nimic, dar nu închide rapid examinarea pentru că este unul dintre acei profesori răbdători, care țin la părerea studenților despre ei și, în plus, după cum știu mai toți universitarii de azi, nu e bine să nu treci studenții pentru că ți se duce faima că ești prea sever, cursurile tale sau poate chiar facultatea unde predai încep să fie evitate, ceea ce periclitează direct sursa principală de venit, adică finanțarea de la stat, care se dă după principiul „finanțarea urmează studentul”, așa că nu e bine să te repezi „să pici” studenții. Pentru toate aceste motive și încă altele neștiute de mine, profesorul coboară treptat nivelul discuției, pentru a găsi un teren comun de unde să poată lega ceva. Și ajunge la acest dialog. Repet protagoniștii: profesor și student. Repet contextul: examen de absolvire a anului II. Repet cadrul: una dintre cele mai galonate facultăți umaniste ale uneia dintre cele mai bune universități din țară (nu vă gîndiți la vreo particulară din vreo Slobozie).

Profesorul: Dar de Iisus Hristos ați auzit? (întrebarea a venit pentru că studentul nu fusese în stare să spună nimic despre un subiect legat de Imperiul Roman)

Studentul: Da.

Profesorul: Ce-mi puteți spune despre Iisus Hristos?

Studentul (spontan): A fost un om bun.

Profesorul: Așa este. Și ce s-a întîmplat cu el?

Studentul: L-au omorît.

Profesorul: Știți cînd a fost omorît?

Studentul (după o scurtă pauză de gîndire): În secolul trecut.

Profesorul: Știți cine l-a omorît?

Studentul (după o scurtă pauză de gîndire): Turcii...

O să ziceți, poate, că avem aici un caz cu totul excepțional, un student care s-a strecurat cine știe cum (explicabil, avînd în vedere gradul de impostură academică de la noi) pînă în eșalonul studiilor umaniste superioare și că majoritatea studenților nu sînt așa. Da, asta cred și eu. Majoritatea studenților nu sînt așa – mai precis, nu sînt chiar așa! Cazul acestui student, însă, cred că e util să fie privit și altfel decît un caz excepțional, căci excepționalitatea închide discuția. Să zici „e atît de prost că n-ai ce mai spune, bine că nu sînt mulți ca el”, sună definitiv. Or, e mai folositor, zic, să ne gîndim la o explicație care deschide cazul spre ceva relevant și, poate, important. N-or fi toți studenții așa, dar o mare parte dintre ei, poate chiar majoritatea, nu au noțiuni fundamentale de cultură generală, chiar dacă sînt în curs să dobîndească noțiuni complexe de specialitate. Cum de s-a ajuns aici? Într-un alt plan, sigur că poți să te întrebi cum de e posibil să ajungi să studiezi, de pildă, matematici superioare sau fizică avansată sau medicină celulară fiind, în același timp, jenant de incult? Pentru că ai înclinație spre asemenea specializări sau, mai probabil, pentru că-ți place. E posibil să-ți placă mai mult să faci ecuații complicate decît să citești 100 de pagini din Proust sau să asculți o sonată de Schubert. Dar e în regulă să te dedici exclusiv plăcerii? Rămîne fără consecințe dezechilibrul în formarea unui asemenea om? Nu cumva există o plăcere sănătoasă a cunoașterii în general și o plăcere nesănătoasă a cunoașterii exclusive și unidirecționate?

Sigur că nimeni nu pretinde să fii egal cunoscător al tuturor domeniilor spiritului – există pentru oricine o specializare. Dar acea specializare nu poate rodi în excelență dacă nu este susținută de un teren solid de cultură generală, așa cum un zgîrie-nori nu se poate înălța pe un teren alunecos. Cu cît mai sus mergi în cunoașterea specializată, cu atît mai solidă se cere a fi baza de cultură generală.

Ei bine, cred că una dintre explicațiile subțierii temeiului de cultură generală al noilor generații de români este căderea în totală dizgrație a învățării pe dinafară ca metodă de educație la vîrste timpurii. În fond, nu ai cum altfel să știi cînd a murit Iisus Hristos și cine l-a omorît decît dacă le înveți pe dinafară. La fel, nu ai cum să înveți altfel decît pe dinafară literele alfabetului, tabla înmulțirii, cîteva rădăcini pătrate, formula chimică a apei sau a sării de bucătărie, aria cercului, epocile (de nu chiar anii) în care au trăit pe aceeași lume cu tine alde Iulius Cezar, Carol cel Mare, Ștefan cel Mare sau Napoleon Bonaparte, regulile declinărilor și conjugărilor și atîtea altele. Există lucruri pe care le înveți cu plăcere, altele pe care le înveți de nevoie, dar asta nu înseamnă deloc că primele sînt mai importante sau îți pot fi de mai mare folos decît cele din urmă.

Principiile educației de azi, se știe, exclud efortul pur și simplu, înlocuindu-l sau măcar învelindu-l în plăcere. Omul recent a transformat plăcerea în drept: dacă nu-ți place ceva, nu e drept să fii obligat să faci, ai dreptul să faci numai ce-ți place. Iar dreptul acesta se aplică de la vîrstele cele mai fragede. Toată educația de astăzi se învîrte în jurul plăcerii – îi place elevului la școală, atunci e o școală bună; nu-i place elevului la școală, atunci e o școală proastă. Sigur, sînt și alte principii noi implicate: ideea că informația înseamnă cunoaștere (dacă știi de unde să iei informația, e ca și cum știi, nu-ți mai bate capul să memorezi) sau obsesia eficienței (exasperantul „La ce-i trebuie elevului să știe cutare sau cutare lucru?” o formă absolută de prostie a părinților, mai ales), preponderența testelor-grilă în evaluări, dar aș vrea să mă opresc asupra învățatului pe dinafară. Mai ales a învățatului pe dinafară care nu implică, neapărat, plăcere. Cum ar fi, de pildă, învățatul pe dinafară al poeziilor, impus, altădată, la orele de română.

Cred că învățatul poeziilor pe dinafară este o experiență sublimă a învățării: te înnobilează, te informează, îți dă ritmul sănătos al vorbirii (Coleridge spunea că poezia este ordinea corectă a cuvintelor), te îmbogățește. Este forma cea mai directă de educație estetică, dar și forma cea mai subtilă de educație a imaginației. Nu mai vorbesc despre beneficiile retorice. În loc să mergeți la „couci” de vorbire în public, mai bine învățați un lung poem de Eminescu și recitați-l mereu și mereu, gîndindu-vă cum să-l exprimați mai bine, mai aproape de ce înțelegeți că a vrut autorul să spună – vă garantez că rezulatul e superior oricărui curs dintre cele care umplu internetul. Și dacă tot a venit vorba, mai știți adolescenți care pot recita pe dinafară lungi pasaje din Eminescu sau măcar poezii mai scurte de Nichita Stănescu? Este o trudă, fără îndoială, să înveți versuri pe dinafară, dar ce mulțumire ai cînd mintea ta întîmpină spontan o situație de viață, dramatică sau banală, cu un fragment de poezie demult învățată și neuitată!

Desigur, vechii greci nu erau chiar așa de deștepți ca noi, din moment ce-și puneau copiii să memoreze poemele homerice. Cititorii cu o bună cultură generală îmi vor răspunde că Iliada și Odiseea nu erau chiar ce știm noi astăzi, din cărți, căci ele circulau în versiuni orale, fatalmente imprecise, ceea ce făcea, poate, învățarea lor mai ușoară. Iar eu voi replica invocînd pe vechii romani, nici ei prea mintoși, de bună seamă, din moment ce-și puneau copiii să memoreze Legea celor XII Table, adică un text scris, riguros, fix. În orice caz, vreme de mii de ani oamenii Europei și-au educat progeniturile, printre altele, punîndu-le să învețe pe dinafară diferite lucruri. Și, una peste alta, văzînd ce au realizat generații de oameni care, la vîrsta formării, învățau destul de multe pe de rost, aș zice că nu s-au descurcat chiar rău. De vreo două generații, însă, ne-am deșteptat și am descoperit că învățatul pe dinafară e nociv. În principiu, spiritul critic și spiritul creativ au devenit regele și regina educației, iar memoria a devenit un soi de capcană ce trebuie evitată. Așa că poți liniștit să nu știi cele ce nu se pot învăța altfel decît pe dinafară; dacă ești creativ și critici bine se cheamă că ești bine educat. Iar în sens larg, antropologic dacă vreți, nu-i așa că e mai bine să trăim într-o lume a cărei memorie nu mai e în capul oamenilor, ci în servere, iar accesarea ei nu mai e o operațiune a minții, ci una a degetelor pe un ecran?

P.S. Este foarte posibil să existe cititori, mai cu seamă creaturi de Facebook, care vor înțelege din textul meu că pledez pentru memorarea comentariilor literare scrise de alții sau pentru memorarea vorbelor spuse de profesori la cursuri, că susțin castrarea creativității copiilor și siluirea lor psihică prin amuțire de către dascăli corupți, sadici și idioți. Vor fi furioși, căci materia din care sînt făcute aceste creaturi de acest gen este furia însăși. Totuși, furia lor are legătură cu demonii lor interiori și nu cu textul meu. Acestora le recomand să învețe pe dinafară poemul Pentru posteritate de Bertolt Brecht (li se potrivește!) și să și-l tot spună pînă le trece...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.