Compătimire şi simpatie

Publicat în Dilema Veche nr. 630 din 17-23 martie 2016
„Cu bule“ jpeg

Se citează adesea, între exemplele de construcţii aberante din limbajul personajelor lui Caragiale, folosirea verbului a compătimi de către Veta – „Uite ce e: musiu Rică şi cu Ziţa compătimesc împreună“ – sau de către Rică Venturiano – „Eu, dacă compătimeşte şi madam Ziţa la suferinţa mea…“ –, re­luat în ecou de Jupîn Dumitrache: „Mai e vorbă! Cum să nu compătimească?“ Evident, citite din perspectiva limbii de azi, în care verbul a compătimi este tranzitiv şi presupune raportarea la o situaţie negativă („a avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva“, în DEX), descrierile de mai sus ale relaţiilor sentimentale sînt absurde şi oximoronice. Erau cu siguranţă comice şi în epoca lui Caragiale, cînd nu păreau, totuşi, atît de neobişnuite. În primul rînd, pentru că în atestările sale mai vechi verbul a compătimi era intranzitiv şi se construia cu prepoziţii, avînd sensul (consemnat în DEX ca învechit) „a suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva“. Îl găsim în asemenea construcţii, în contexte emoţionale, în texte din secolul al XIX-lea: „ca unei inimi care cu noi compătimeşte“ (Grigore Alexandrescu, Candela); „De mult compătimesc cu suferinţele tale“ (Iacob Negruzzi, Teatru). Verbul românesc este un calc după franceză, imitînd structura fr. compatir, căruia i s-a preluat prefixul şi i-a fost tradusă baza pâtir prin cuvîntul mai vechi a pătimi. Verbul compatir este şi el intranzitiv (construit cu prepoziţiile avec – „cu“, à – „la“). Chiar dacă regimul său gramatical era diferit de cel de azi, verbul a compătimi presupunea şi la primele sale apariţii că împărtăşirea sentimentelor este legată de o situaţie negativă, de necazuri şi suferinţe. Totuşi, se pare că accentul cădea uneori pe „simţirea împreună“, pe adeziune la sentimente şi idei, contextul negativ fiind mai puţin important: „De la asemine persecuţiuni nu se cruţau nici supuşii străini cari se bănuiau că compătimesc cu ţara“ (G. Sion, Suvenire contimpurane, 1888).

Cel mai probabil, Veta şi Rică stabilesc o echivalare între două zone lexicale: a compătimirii şi a simpatiei, confuzia între acestea fiind destul de explicabilă în epocă. Cuvintele compătimire şi simpatie sînt foarte apropiate prin origini şi prin semnificaţie: ambele sînt formate cu un prefix al acţiunii comune sau reciproce – sin- (sau sim-), de origine grecească, şi con- (com-), specific latinei. În secolul al XIX-lea circulau perechi sinonimice formate cu cele două prefixe, de pildă simpatriot şi compatriot (din care româna actuală l-a reţinut doar pe al doilea). Şi baza lexicală a derivatelor este similară: a pătimi este format de la patimă, de origine grecească (din páthima). Verbele franceze pâtir şi compatir provin din verbul latinesc pati – „a suporta, a îndura“ (care stă şi la baza verbului românesc a păţi), apropiat ca formă şi ca sens de o rădăcină grecească regăsită în pathos şi în sympathia.

Cele mai multe schimbări s-au petrecut tocmai cu substantivul de origine greacă, însemnînd la origine „participare la suferinţa altuia“ şi preluat de latină – în forma sympathia – cu sensul principal „acord, afinitate între lucruri şi persoane“. Cuvîntul a fost preluat de multe limbi moderne, în care, prin accentuarea unor trăsături, s-au produs diferenţe semantice. Dicţionarele actuale ale limbii franceze definesc sensul principal al cuvîntului sympathie ca „atracţie naturală, spontană şi afectuoasă, pe care o persoană o simte faţă de alta“; a rămas doar ca sens secundar „faptul de a se asocia sentimentelor altcuiva“ (TLFi). În engleză, în schimb, termenul sympathy denumeşte mai ales compasiunea, mila, în raport cu o situaţie negativă: „înţelegere şi grijă pentru suferinţa cuiva“ (Cambridge Dictionaries online). Un sens secundar este şi cel de „acord, sprijin“.

În română, simpatie a fost mai întîi împrumutat din greacă, în forma (corespunzînd pronunţării) simbatie. La Cantemir apare în glosarul Istoriei Ieroglifice – „simbathia el[ineşte]. Învoinţa firilor; împreună pătimire“ – şi în text: „că simbathie a adevăratului priietin din durearea a osului zdrobit puţină şi nici puţină osăbire are“. Pe acest teren de familiaritate cu cuvîntul s-a grefat apoi influenţa franceză, datorită căreia simpatie, simpatic, a simpatiza au dezvoltat în română mai ales sensuri pozitive, de afinitate şi atracţie (inclusiv amoroasă): „Acum, cu voie sau fără voie, o să introducem pe lectorii noștri în templul amorului acestor două turturele, ca să auză espresiunile cele înfocate prin care slujnicarul cearcă să atragă asupră-i simpatia amantei sale“ (N. Filimon, Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomi de mahala). În limba vorbită s-a dezvoltat o metonimie (existentă şi în greaca modernă), prin care simpatia cuiva este logodnicul, amantul, obiectul dragostei.

În româna standard, mai ales în limbajul diplomaţiei, simpatie se foloseşte adesea cu sensul „compătimire, compasiune“, avînd faţă de sinonimele sale avantajul de a nu implica o poziţie de superioritate: „Mesaje de simpatie pentru drama poporului egiptean“ (hotnews.ro). Traducerile din Parlamentul European oferă numeroase exemple de echivalare a engl. sympathy prin simpatie, uneori cu risc de ambiguitate: „Fiecare persoană cunoaşte suferinţele şi genocidul cultural din Tibet şi toată lumea simte simpatie şi este corect să adresăm o întrebare importantă: unde se situează UE în toate acestea?“ (europarl.europa.eu).

Aşadar, în secolul al XIX-lea compătimirea putea să preia sensurile pozitive ale simpatiei, mai ales în contexte amoroase. În vremea noastră, mai ales în contexte diplomatice, simpatia apare cu sensurile şi în contextele negative ale compătimirii. Distanţa nu e foarte mare, dar poate deveni în unele cazuri esenţială, riscînd să producă efecte comice, ca în teatrul lui Caragiale.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.