Comerţul echitabil - la ce bun?

Publicat în Dilema Veche nr. 440 din 19-25 iulie 2012
Revenirea Rusiei la vechiul tipar png

De-a lungul istoriei, termenul de „fair trade“ a avut mai multe semnificaţii. Liga Comerţului Echitabil a fost înfiinţată în Anglia, în 1881, pentru a restricţiona importul din ţările străine. În Statele Unite, sindicatele oamenilor de afaceri şi ale muncitorilor foloseau legile acestui „fair trade“ pentru a construi ceea ce economistul Joseph Stiglitz denumeşte „bariere de sîrmă ghimpată împotriva importurilor“. Aceste legi anti-dumping permit unei companii care suspectează un rival extern că vinde un produs sub preţ să solicite guvernului să impună un tarif special care să o protejeze de concurenţa neloială.

Sumbrele intenţii protecţioniste sînt departe de ceea ce au în minte binevoitorii organizatori ai Simpozionului anual de Comerţ Echitabil din Marea Britanie, la care am participat şi am şi cumpărat două ciocolate şi un borcan de unt de arahide, amîndouă „fair-trade“. Scopul lor lăudabil este să crească preţul încasat de către fermierii din ţările în curs de dezvoltare pentru produsele lor, eliminînd profiturile umflate ale intermediarilor de care ei depind, pentru a-şi plasa mărfurile pe pieţele îndepărtate. Produsele fair-trade – precum cacao, cafea, ceai şi banane – n-au un concurent în produsele autohtone din Europa şi de aceea nu cer motive protecţioniste.

Lucrurile se petrec astfel: în schimbul asigurării unui preţ garantat şi a respectării „unor standarde de muncă şi de mediu stabilite“ (salarii minime, absenţa pesticidelor), cooperativele agricole din ţările sărace primesc un timbru Fairtrade pentru produsele lor, emis de Organizaţia de Garantare Fairtrade. Această certificare permite supermarket-urilor şi altor distribuitori să-şi vîndă produsele la un preţ mai ridicat. Fermierii lumii a treia beneficiază de sporirea profitului, în timp ce consumatorii din ţările bogate se simt virtuoşi: ceea ce pare a fi un mariaj perfect.

Mişcarea Fair-trade, lansată în 1980, s-a extins rapid. În 1997, Camera Comunelor din Marea Britanie a avut o iniţiativă notabilă: a decis să folosească numai cafea Fair-trade. Spre finele lui 2007, mai mult de 600 de organizaţii de producători, reprezentînd 1,4 milioane de fermieri din 58 de ţări, vindeau produse Fair-trade. Astăzi, un sfert din bananele din supermarket-urile britanice sînt vîndute cu timbrul Fairtrade. Dar produsele etichetate astfel reprezintă o fracţiune foarte mică – de obicei mai mică de 1% – din vînzările globale de cacao, ceai, cafea etc.

Scopul economic al garantării preţurilor este binecunoscut: stabilizarea preţurilor produselor de bază, care sînt expuse fluctuaţiilor dramatice, stabilizează veniturile producătorilor. Pornind de la acest fapt, John Maynard Keynes a propus, în 1942, să se creeze „stocuri tampon“ pentru mărfurile de bază, care deservesc cererea, cînd preţurile pieţei scad, şi suplimentează oferta, cînd acestea cresc. Propunerea lui Keynes nu a fost niciodată preluată de Acordul Bretton Woods din 1944 şi n-a avut ecou nici în 1970, cînd schemele de „stocuri tampon“ au fost readuse în discuţie.

Economişti de stînga precum Raúl Prebisch au propus mai tîrziu teoria „declinului condiţiilor comerciale“ pentru produsele de bază: tendinţa preţurilor acestora pe termen lung fiind aceea de a scădea sub cele ale produselor industrializate. Această tendinţă părea să existe de la jumătatea anilor ’80, cînd producătorii de mărfuri au trăit un declin persistent al preţurilor. În plus, fluctuaţiile preţurilor de-a lungul acelei perioade au fost imense, cu efecte grave asupra ţărilor africane sub-Sahariene şi a altor ţări în curs de dezvoltare, care erau în mare măsură dependente de venituri din exportul de mărfuri.

Cu toate acestea, de atunci declinul preţurilor a fost inversat. Preţurile mărfurilor alimentare a crescut cu 150% din 2001, acest lucru sporind şi veniturile producătorilor fermieri, independent de eforturile mişcării fair-trade. Argumentul „declinul mijloacelor de comerţ“ s-a prăbuşit.

Dar preţurile produselor de bază rămîn mult mai volatile decît cel al produselor industriale şi al serviciilor, provocînd o imensă fluctuaţie în veniturile producătorilor. Aceasta a exagerat efectele boom-urilor, dar şi ale crizelor economice. Astfel, problema stabilizării preţurilor nu a dispărut.

Este dificil să prevezi cum poate contribui mişcarea fair-trade la rezolvarea acestei probleme, pentru că singura politică valabilă pentru a stabiliza veniturile producătorilor este controlul de mărfuri. Dar aceasta depăşeşte scopul comerţului echitabil.

Ţinta tuturor versiunilor de fair-trade este cea de „free-trade“, adică comerţul liber, şi cele mai dezastruoase atacuri asupra Fairtrade-ului au venit chiar din partea susţinătorilor. Într-un pamflet publicat în 2008, la Institutul Adam Smith, intitulat „Comerţul neechitabil“ („Unfair Trade“), Mark Sidwell argumentează că Fairtrade-ul menţine lipsa de competitivitate a fermierilor, punînd oprelişti diversificării şi mecanizării. De asemenea – afirmă Sidwell –, schema Fairtrade-ului transformă ţările în curs de dezvoltare în ghetouri agrare, în care oamenii muncesc mult pentru cîştiguri minime, refuzîndu-se astfel şansele generaţiilor următoare la un viitor mai bun.

Şi fără a se lua în considerare efectele pe care Fairtrade le are asupra celor mai săraci oameni din aceste ţări – nu fermierii, ci muncitorii zilieri, cei care sînt excluşi din această schemă de regulile severe şi standardele înalte ale muncii. Cu alte cuvinte, Fairtrade-ul îi protejează pe fermieri, şi împotriva rivalilor, dar şi a muncitorilor agricoli.

Consumatorii – argumentează Sidwell – sînt, de asemenea, înşelaţi. Doar o proporţie mică, de 1%, din preţul pe care avem „privilegiul“ de a-l plăti pentru o tabletă de ciocolată va ajunge, probabil, la producătorii de cacao. Iar eticheta de Fairtrade nu este neapărat o garanţie a calităţii: cum producătorii primesc un preţ minimal pentru produsele fair-trade, vor vinde produsele de calitate superioară pe piaţa liberă.

Dar, în ciuda neajunsurilor economice, mişcarea fair-trade n-ar trebui dispreţuită. Deşi cinicii susţin că singurul avantaj este flatarea consumatorilor, care se simt mîndri de ajutorul pe care îl oferă cumpărînd produsele etichetate – cam cum se simţeau în vechea Biserică Catolică cei ce cumpărau indulgenţe –, asta înseamnă să vorbeşti superficial despre fair-trade. De fapt, mişcarea este acea scînteie a protestului contra consumismului sălbatic, baza rezistenţei contra logicii impersonale şi expresie a activismului de grup.

Justificarea nu-i va convinge pe economişti, care preferă raţionamentul sec. Dar nu este deplasat să ne convingem că nu trebuie să facem întotdeauna pe placul economiştilor şi birocraţilor.

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, autor al unei biografii premiate a economistului John Maynard Keynes.

Copyright: Project Syndicate, 2012. www.project-syndicate.org 

traducere de Stela GIURGEANU 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.