Cine o merită pe Maria?

Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Cine o merită pe Maria? jpeg

Ea este Maria. Are cam la 25-30 de ani. A terminat facultatea, un masterat, face și un doctorat. A lucrat deja cîțiva ani, nu e novice. A fost apreciată pe unde a umblat. La tinerețea ei are și putere de muncă. O și duce capul. E genul ambițios, muncitor, care vrea, ce-i drept, să se și afirme. Dar nu invaziv, nu dînd din coate pentru a-i îndepărta pe alții. A dat concurs și a prins un post de titular la oraș, că a fost prima. Liceu bun. Ce să-ți mai dorești? Profă de matematică. Dar noi vom zice mai departe că e de română, că la asta ne pricepem, cît de cît.

Cînd a ajuns în școală, n-a comentat la nimic, a luat fix clasele care i s-au dat. Gimnaziu mai mult, a V-a, ceva clase de a VII-a și de a VIII-a, poate ceva clase de-a IX-a, liceu. Nu era cazul să ridice pretenții, că doar era nouă. Și oricum simțea că e OK. Școală mare, cu catedră numeroasă, bașca directoarea însăși profesoară de română. Nu și-a făcut gînduri, știa că oricum se va strădui să facă lucrurile cît mai bine. La urma urmei, o pasionează chestia asta, atît specialitatea, cît și profesia în sine. Îi place româna și îi place să fie profă. Îi plac și ăștia mici, că îs vii și ea se descurcă bine cu ei. A constatat apoi că una dintre clasele de a ­VIII-a e praf, că elevii ăștia nu știu nici subiectul și predicatul, că nu-i ajută coeficientul, dar nici nu s-a lucrat cu ei foarte temeinic. Nu-i nimic, pune ea osul și va ieși ceva bun. Într-a V-a îl are și pe băiețelul unei colege de catedră. Foarte bine, ce? Plus încă vreo doi copii sau nepoți de profesori de română de prin alte școli. Ea a studiat serios programa școlară după care se lucrează, nouă și cu o viziune substanțial diferită față de cea veche, ba chiar cu noutăți științifice semnificative, mai ales la gramatică, în acord cu noua gramatică a Academiei Române. Nu-i stres, Maria e la curent.

La un moment dat, cîndva prin toamnă încă, se trezește cu directoarea în asistență. Nici o problemă. Maria își ține lecția, aprecierile directoarei la analiză sînt pozitive. Dar, printre altele, directoarea afirmă că a realizat inspecția ca urmare a unor plîngeri repetate ale colegelor care au copii în clasele la care predă Maria. Maria se miră. Sînt plîngeri scrise? Nu, nu, doar așa, nemulțumiri formulate oral, iar ea, directoarea, a venit mai ales pentru a le închide gura, cum s-ar zice.

Maria își vede de treabă în continuare. La un moment dat, participă și la ședințele cu părinții. Explică părinților noua viziune curriculară, ce aduce nou programa școlară actuală în raport cu cea veche. Un părinte mai coleric însă îi reproșează vehement faptul că nu predă elevilor tot ceea ce ține de verb. Maria îi explică: în clasa a V-a nu se fac decît modurile indicativ și imperativ, iar cele ce înainte se numeau moduri nepersonale se numesc acum forme verbale nepersonale, dintre care în clasa a V a se predau doar două, infinitivul și participiul. Diriginta, vrînd să aplaneze, după cum se exprimă, afirmă că, totuși, Maria ar putea să le dea elevilor mai multe teme pentru acasă. Maria se miră. De ce să le dea teme mai multe? De ce să îi încarce? Nu aceasta e viziunea în noua paradigmă curriculară și, la drept vorbind, nu asta recomandă științele educației.

Mai trece ceva timp. Cînd și cînd, directoarea îi mai spune că, după părerea ei, Maria nu predă cum trebuie, că a verificat caietele elevilor și ar fi trebuit să îi pună să conjuge mai multe verbe (vreo 20-30) ca să își formeze automatisme. Că nu ar fi trebuit să predea analogic, ci descriptiv, adică obligatoriu să ia fiecare timp verbal separat, nu să le compare. Maria îi explică: noua programă indică tocmai predarea analogică și nu recomandă predarea descriptivă. Directoarea se arată în continuare nemulțumită, fără a aduce argumente, ci doar sub formă de impresie. Are grijă să plaseze cîte o vorbă din cînd în cînd, să privească chiorîș, să strîmbe din nas. Maria simte presiunea tot mai disconfortabil. Ocazional, alte colege din catedră, poate mamele elevilor cărora Maria le predă, formulează nemulțumiri despre faptul că nu se predau toate modurile verbale sau despre faptul că formele verbale nepersonale nu se mai numesc moduri. Maria explică, încearcă. Argumente are.

Mai trece o vreme, mai trec și olimpiadele școlare, elevii au rezultate bune, obțin și niște distincții. Mariei, la un moment dat, îi vine și inspectorul școlar în asistență: inspecție pentru pregătirea gradului al II-lea. La inspecție, directoarea nu asistă. Merge directoarea adjunctă. Lecțiile sînt frumoase, iar inspectorul le analizează subliniind eficiența acestora, lăudînd cunoștințele și competențele elevilor, calitățile Mariei. Totuși, directoarea, care nu asistase la lecții, menționează că are o rezervă: Maria nu dă destule exerciții și teme elevilor. Ulterior, îi spune Mariei că oricum mai sînt părinți care își manifestă nemulțumirea și care vor cere, probabil, schimbarea ei de la clasă. Un „sînt părinți“, așa, în general. Și un „vor cere schimbarea“, așa, în general, fără vreun argument metodico-științific.

Maria e profesoară de matematică. Sau profesoară de română. Sau profesoară de chimie. A venit în școală cu entuziasm. Și fără gîndul de a submina pe cineva. S-a trezit într-o poveste pe care nu o înțelege. Într-un film prost. Cu colegi frustrați și nemulțumiți de viață în general, într-un mediu toxic, în care funcționează amenințarea voalată, subtilitatea desconsiderării, subminarea autorității profesionale, discreditarea colegului de bancă. Voi ce-ați face în locul Mariei? Unde v-ați duce? La inspectoratul școlar? Sau într-o altă țară, unde oamenii sînt fericiți cu viețile lor și nu își varsă umorile în spațiul profesional, taman în defavoarea unei educații de calitate, calme și calde, echilibrate? Cine o merită pe Maria? 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Foto: Stanley Kubrick

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.