Chiparoşi şi chiparoase

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Chiparoşi şi chiparoase jpeg

O recentă remarcă batjocoritoare rostită de un politician a stîrnit o oarecare curiozitate lingvistică, unei mari părţi a publicului nefiindu-i familiară folosirea ca termen de adresare a cuvîntului chiparos. Remarca în cauză – descalificantă pentru autorul ei în primul rînd pentru că viza presupuse defecte fizice ale adversarului – lămurea suficient intenţia agresiv-ironică, vocativul chiparosule! fiind urmat de un atac formulat direct („eşti urît“). În treacăt fie zis, e ciudat cum discursul politic românesc continuă să recurgă la tipul de umor vulgar, rudimentar (intens practicat în vremuri nu prea îndepărtate în revista România Mare), în care obiecte ale deriziunii sînt aspectul fizic, vîrsta sau bolile inamicilor. Ironia, oricît de transparentă, şi registrul argotic (mai ales cel încă necunoscut publicului mai larg) sînt adesea folosite ca spaţiu de ipocrită retragere strategică: politicianul în cauză a negat intenţia ofensatoare, trimiţîndu-i pe ziarişti să caute sensurile de dicţionar ale cuvîntului chiparos.

În cazul utilizărilor argotice, mai de folos decît dicţionarele este Internetul, care atestă forme şi expresii ale limbii vorbite, înregistrînd numeroase pătrunderi în scris ale oralităţii substandard. În spaţiul online se pot găsi mai multe exemple de folosire a vocativului chiparosule!, în contexte deloc favorabile, variind de la adresări ironice moderate pînă la injurii grave, nereproductibile. De cele mai multe ori, chiparos intră într-o serie de apelative, alcătuită din adjective substantivizate, multe cu terminaţia -os (frumos, arătos. ochios, bengos etc.): „valorosule, frumosule, bengosule, înzestratule, chiparosule… dispari“ (turnulsfatului.ro); „măi Ducipalule, măi… frumosule, bengosule, chiparosule“ (viorel-patrichi.blogspot.com); „Bă jegosule, cocalarule, chiparosule“ (facebook.com); „haoleo, chiparosule, bengosule“ (gds.ro) etc. Există şi o atestare mai veche a formei, care apare în filmul Fraţii Jderi (1974), în formulele persuasive ale unei babe ghicitoare, adresate mai întîi unui personaj feminin – „Hai dă palma la baba să-ţi ghicesc cu ghiocul. (…) Aoleu, frumuşaţa lumii“ – şi apoi unuia masculin: „Aoleu! Frumosule, chiparosule, adu un ban la baba la ghioc. Hai, mînca-ţi-aş ochişorii matale frumoşi, pune să-ţi ghicesc norocu (…). Frumosule, ginerică, hai să-ţi ghicească baba. Hai, mînca-ţi-aş ochii matale“ (replici.net). Nu ştiu dacă filmul a contribuit la răspîndirea apelativului, dar e o dovadă că aceasta exista în momentul respectiv, cel puţin în formulele pitoreşti de atragere a clienţilor din limbajul florăreselor şi al ghicitoarelor – de unde putea intra uşor în limbajul mediului interlop. O cronică la un film românesc recent (Charleston) menţionează frecvenţa cuvîntului în acest mediu: „Epitetul «chiparosule», rostit de un mafioso local din București de cîteva ori într-un minut, adresîndu-i-se ba lui Alexandru, ba acoliților săi este de o gratuitate și de o situare în afara verosimilului cu totul remarcabilă“  (M. Pavelescu, mediaexpres.ro). Autorul cronicii priveşte cu rezervă termenul, ceea ce poate fi încă o dovadă că circulaţia acestuia este destul de limitată în afara grupurilor argotizante.

Dicţionarele nu ne spun, desigur, decît că substantivul masculin chiparos desemnează arborele mediteranean Cupressus sempervirens; forma românescă e o adaptare a unui împrumut cult din greacă; textele mai vechi cuprind şi varianta chiparis (mai apropiată de originalul grecesc, kyparissi); totuşi, în Biblia de la Bucureşti (1688) cuvîntul apărea deja cu terminaţia -os: chiparos. Dicţionarele cuprind şi substantivul feminin chiparoasă, denumire populară (sinonimă cu tuberoză) a florii decorative Polianthes tuberosa. Termenul francez tubéreuse şi cel latin tuberosa sînt forme feminine ale adjectivelor care indică prezenţa tuberculilor; de altfel, şi în română a circulat termenul biologic tuberos, cu femininul tuberoasă. Denumirea plantei a fost apropiată prin etimologie populară fie de roză (în mai multe limbi), fie, ca în română, cu o modificare fonetică mai consistentă, de chiparos (poate şi de alte denumiri de plante cu arome puternice, de tipul chipăruş), prin forma intermediară tiparoasă. Chiparoasă a intrat repede în inventarele de nume populare de plante (Z. Panţu, Plantele cunoscute de poporul român, 1906) şi în dicţionare. Planta de origine mexicană, pătrunsă în Europa din secolul al XVI-lea, avea o utilizare funerară, evocată, de exemplu, de o poezie umoristică din revista Furnica – „voi, chiparoase / Staţi mai mult pe reci / Şi negre morminte, / Coroane pioase!“ (16 august 1912). Cele două cuvinte au şi respectabile cariere literare: dacă arborele chiparos este emblematic pentru decorul romantic eminescian („Se clatin visătorii copaci de chiparos / Cu ramurile negre uitîndu-se în jos“, în Sarmis), tiparoasa sau chiparoasa apare frecvent la Arghezi („a miere / Și a tiparoase / Hoitul tău miroase“, Fătălăul; „Fata zace-n pat bolnavă,/ Gingașă și somnoroasă, / Ca pe-o tavă / De argint, o chiparoasă“, Lingoare etc.).

Apelativul sarcastic chiparosule nu este, desigur, legat de toate aceste ecouri filologice şi literare; probabil că evocă în primul rînd floarea familiară, în ipostază masculină. Şi nici nu este o metaforă propriu-zisă, creatoare de imagini, ci mai curînd rezultatul unui joc de cuvinte, tipic pentru acumulările de apelative afective din limbajul popular. E foarte posibil ca denumirea botanică să apară, prin atracţie, ca o amplificare glumeaţă a mai vechiului adjectiv chipos („arătos“).

În Imagine: Eugen Teodorovici, credit: Adevarul.ro

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic