Ce poate și ce nu poate face Biserica

Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg

Cînd liderul politic al celui mai anticlerical și radical-secularist partid din România, vremelnic vicepremier, a spus că Guvernul vrea un parteneriat cu Biserica Ortodoxă Română pentru promovarea vaccinării, mulți credincioși au zîmbit amar. În mintea multora o fi fost ceva de genul: „Toată ziua înjuri Biserica, o faci în fel și chip, tu și cu activiștii tăi, iar acum, la nevoie, vrei parteneriat cu ea, că singur, cu statul tău laic pe care-l conduci atît de competent, nu te descurci...”. Sigur, nu e o atitudine deloc creștină. Nici măcar civilizată. Nici măcar inteligentă. Dar, recunoașteți, e cît se poate de omenească. Dacă rămîne doar o atitudine-reflex față de propunerea antipaticului politician e foarte bine.

La scară istorică, nu e nici o îndoială, Biserica este cu mult mai importantă pentru țară decît zgomotosul grupuscul de activiști politici pe care-l conduce vicepremierul. Biserica Ortodoxă va rămîne în lume mult după ce partidul salvaționist nu va mai exista, așa cum a rămas după ce au pierit în uitare toți detractorii ei, unii cu mult mai robuști decît feisbuciștii salutari de azi. Prin urmare, cred că Biserica ar trebui să se comporte la acest nivel de responsabilitate istorică. Nu mai spun că este aproape obligată să dea dovadă de generozitate – cineva cu existență milenară trebuie să fie generos cu efemerida. Hristos a fost un boier, nu-i așa? Nu cred că țîfna sau reciprocitatea („Îți dau exact ce mi-ai dat tu”) este ceea ce un creștin trebuie să dea cuiva care-i bate la ușă și îi cere ceva. În plus, chestiunea în discuție este extrem de importantă. Pandemia de COVID-19 este de o gravitate excepțională și va lăsa urme adînci, nu doar în cimitire, ci în viața cetății de aici înainte. Biserica nu poate să tacă și nu poate invoca indiferența, căci fiii și fiicele ei, nu partidul, au mare nevoie de ea acum. Dar ce anume cuvînt de folos poate spune BOR societății românești de azi în privința vaccinului?

Pînă acum, Sinodul BOR a tăcut în privința vaccinării. Activiștii progresului sanitar văd în această tăcere o tacită campanie antivaccin. Nu-i luați în seamă, vorbesc fără să știe. Sinodul BOR tace pentru că Biserica este la fel de scindată ca societatea în privința vaccinării. Ba chiar Sinodul însuși e scindat. Unii ierarhi sinodali s-au vaccinat și au susținut vaccinarea, alții nu s-au vaccinat și bombăne, alții tac, prudent. Unii cred că vaccinul e inutil, de nu chiar că face rău. Dintre cei care s-au vaccinat, nu puțini tac pentru că nu vor să intre într-un subiect care divizează societatea românească mai abitir decît o face politica.

E foarte adevărat că știința însăși e ezitantă în privința modului de gestionare a pandemiei, așa că de ce pretindem fermitate tocmai Bisericii? Doar cei cuprinși de fanatism înspăimîntat mai pot susține azi că ceea ce a livrat știința medicală lumii în ultimul an e coerent, eficient și vindecător. Toți vedem că e o bîjbîială, o tatonare continuă, o continuă acumulare de experiențe fără concluzii clare. Iar în lupta cu această pandemie, jocul e natural: noi mutăm, virusul mută și el. Nimeni nu poate ști acum cînd se termină acest meci. Putem spune însă cu siguranță cine va fi învingătorul: noi. Cînd? Cum? Cu ce preț? Asta nu știm.

Pentru mine, e de neînțeles cum de se poate ca un credincios creștin să se comporte ca un ateu materialist fricos. Zic mulți: pînă cînd n-o să avem un vaccin care ne protejează 100% de orice fel de mutație a lui SARS-CoV-2 trecută, prezentă și viitoare, un vaccin care nu are nici un efect secundar pentru nici un om, eu nu mă vaccinez! Nu văd nimic creștin în această atitudine. Văd doar o neînțelegere îndărătnică a modului în care funcționează creația lui Dumnezeu și un om pur și simplu paralizat de frică. Hristos ne îndeamnă direct să cercetăm, să căutăm, să avem curaj, să ne lăsăm în mîna Lui. Cînd Pr. Cleopa spunea că trebuie să avem „răbdare, răbdare, răbdare” nu voia să spună că trebuie să stăm pe margine și să nu facem nimic, ca într-o butadă confucianistă. Dimpotrivă, ceea ce cerea Părintele era răbdare în lucrare, răbdare cu privire la rezultatele căutărilor care nu contenesc, răbdare cu privire la calitatea răspunsurilor ce se dau întrebărilor care continuă să se pună și nicidecum încetarea lucrării sau suspendarea căutării. Știința, așa imprecisă cum e, a oferit lumii prime răspunsuri cu privire la pandemie. Vaccinurile merg bine în anumite cazuri, în altele nu merg. Vor veni, desigur, și alte răspunsuri încă mai bune: tratamente, vaccinuri, măsuri tot mai inteligente de precauție etc. Virusul a deschis partida, noi am mutat, mută și el, vom muta și noi, el va muta iarăși – și tot așa...

Biserica poate ajuta enorm dacă vine cu perspectiva înaltă, „pe numere mari”, la scara istorică a pandemiei. Vedeți bine, guvernele sînt atît de blocate în viziuni scurte. Alegeri de tot felul (ba în interiorul partidelor, ba în țară, ba locale, ba prezidențiale, ba europarlamentare, ba parlamentare) fragmentează viziunea politică și scurtează dramatic vederea omului politic. Or, acum cred că e clar pentru toată lumea că administrarea corectă a pandemiei cere viziune pe termen lung. Vor veni în mantii glorioase și vor pleca zdrențuiți din funcții mulți miniștri, primi sau viceprimi, pînă vom fi cu adevărat la adăpost de năpasta acestei boli. Singura instituție care are toate datele să livreze societății viziunea pe termen lung, adică pe termenul adecvat pandemiei, este Biserica. În acest sens, și eu sînt nemulțumit de tăcerea ei. Zic să lăsăm știința să ne spună de ce apare și se răspîndește virusul acesta – nimeni nu cere așa ceva Bisericii. În schimb, Biserica poate să ne spună (iar credincioșilor e chiar datoare să spună) pentru ce ne este dat nouă să trăim, în timpul vieților noastre, această pandemie.

Aud tot mai des în dezbaterea publică argumentul multor clerici că Biserica nu se pricepe la virusologie, așa că nu poate promova vaccinarea pentru că nu știe dacă, pînă la urmă, iese bine sau rău cu vaccinurile astea. E un argument care mimează un fel de neutralitate, dar, de fapt, acest argument nu este deloc neutru. Este un argument care susține abținerea de la vaccin. E ca și cum preotul ar spune cuiva bolnav că nu-l poate sfătui să meargă la doctor pentru că nu știe dacă va nimeri la un doctor bun care-l va vindeca sau la un doctor prost care-l va băga în groapă.

Biserica este datoare să dea societății o mare lecție de încredere. Majoritatea specialiștilor spun că vaccinul face mai degrabă bine decît rău. Asta e, nu se poate altfel. Lucrăm în termeni de „majoritate” și „mai degrabă”. Dar Biserica e prima care trebuie să nu uite că, oricîtă știință am dezvolta pe lumea asta, tot „vedem ca prin oglindă, în ghicitură”. Și dacă e așa, ce avem de făcut? Pentru că nu avem darul vederii totale și limpezi, să ne oprim din căutări? Eu, unul, nu aștept de la Biserica mea să mă mîne spre centrul de vaccinare (ar fi și prea tîrziu în cazul meu, am primit rapelul acum cîteva luni). Dar aștept să-mi dea încredere, să-mi spună că Dumnezeu e cu mine în încercarea mea de a trece prin pandemie și să mă îndemne să țin sus inima.

Cît despre „parteneriatul” cu statul în privința pandemiei, cred că el poate exista într-un singur fel: BOR să investească încredere în măsurile statului. Atît. Ar fi suficient. Ar fi enorm.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Gheorghe Hagi, „fiert“ din cauza lui Ianis: întrebarea care l-a iritat după România – Ucraina
Fostul căpitan al tricolorilor a asistat din tribune la marea victorie a naționalei.
image
Cântărețul Florin Decuseară a căzut de la înălțime la Centrala de la Cernavodă. Șanse minime de supraviețuire
Un bărbat de 46 de ani este în stare gravă, la spital, după ce a căzut de la 10 metri înălțime la Unitatea 3 a Centralei Nucleare de la Cernavoda, în timpul serviciului. Victima este Florin Decuseară, un cunoscut cântăreț local.
image
Scăldătoarea ursului din Parcul Național Retezat. Imagini rare surprinse în sălbăticia munților VIDEO
Temperaturile ridicate de la începutul verii au fost resimțite și în Munții Retezat, unde animalele sălbatice au căutat locuri de scăldat pentru a se răcori. Camerele de monitorizare a faunei au surprins în imagini un urs, bucurându-se de o baie într-un ochi de apă.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.