Ce mai înseamnă astăzi să fii român?

Elena DRAGOMIR
Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Ce mai înseamnă astăzi să fii român? jpeg

Întreaga Românie a „sărbătorit“, încă o dată, Ziua Naţională a României. Ura! Presa a „acoperit“ fireşte şi acest eveniment. A scris despre cum nu mai sîntem noi românii uniţi de nici o idee comună – să ne fie ruşine! A scris despre cum „unirea a străbătut ca un fir roşu istoria românilor“, începînd din „comuna primitivă“, trecînd prin „societatea sclavagistă“, supravieţuind „fărîmiţării feudale“, ajungînd la „pohta“ ce-ar fi „pohtit Mihai Viteazul“, sfîrşind triumfător în decembrie 1918. A mai scris şi despre cum „ar trebui să fim mîndri că sîntem români, în fiecare zi a anului, nu numai de 1 Decembrie“ – motiv pentru care ar fi bine poate să alegem o altă dată, mai văratică, pentru aşa o sărbătoare. S-a scris – pentru a cîta oară? – că „nu sîntem nici mai buni, nici mai răi decît alţii“. Unii au fost de părere că „România este o stare de îndrăgostire“, că este, „în chip esenţial şi definitiv, pămîntul care acoperă oasele părinţilor“ noştri. Alţii mi-au spus „ce trebuie să fac eu cu ţara mea ca să se schimbe“. Unii au cerut „o ţară superioară“ – vasăzică ţara pe care o avem este inferioară! Alţii ne-au explicat că se simt acasă, în România, doar în străinătate, adică acolo unde-s străzi curate şi asfaltate, unde oamenii-şi iubesc locul de baştină, unde cafeaua este parcă mai tare şi unde femeile ştiu a se îmbrăca frumos. Şi multe altele încă s-au spus...  

Exceptînd prostia fără margini – după părerea mea – a „unirii care a străbătut ca un fir roşu istoria românilor“, cu toate celelalte aş putea, într-o măsură mai mică sau mai mare, rezona. Observ însă cîteva idei directoare care apar, mai mult sau mai puţin explicit, cînd vine vorba de România, de români şi de ziua lor naţională. Mai întîi, se pare că la nivel de discurs public am rămas în majoritate – jurnalişti, istorici, academicieni, politicieni – nişte primordialişti. Credem adică, cu toată tăria, că naţiunea – în cazul de faţă română – a apărut singură, natural, în negura istoriei, că avem aşadar în sînge, născută, mîndria de a fi români. Mai mult, credem că avem datoria de a fi mîndri că sîntem români. Datoria asta duce la sacrificii, inclusiv la sacrificiul celor 25 de procente furate din salariile bugetarilor. Din această convingere vine o a doua. Noi, românii „de rînd“ sîntem vinovaţi că nu mai există coeziune socială, solidaritate în jurul unei idei sau unei acţiuni, că nu facem nimic pentru România. Ţara a ajuns în marasmul în care se află din pricina decăderii noastre! Sîntem nişte români denaturaţi! Sîntem o naţiune denaturată! Să ne fie – iarăşi – ruşine! Şi ne mai mirăm că Baciul şi Băciţele ne tot ceartă zi de zi... 

Şi totuşi, „masele“ nu mai sînt primordialiste. Ele au depăşit de multă vreme curentele de secol XIX. Ele, deşi nu prea au învăţat în şcoală, intuiesc principiile „contractului social“ şi intuiesc că „naţiunea“ este un construct. O veche prietenă, fost chimist în România, acum cofetar în Spania, este întrebată cu naivitate de un prieten comun: „Nu ţi-e dor de România?“. „De ce să-mi fie? – vine răspunsul sec – nici România nu pare că moare de dorul meu.“ Directorul şcolii în care lucrez mă apostrofează la fiecare 1 Decembrie că nu merg cu elevii pe ploaie şi vînt „să depunem coroane de flori la monument“. Directorul este, ca un primordialist, oripilat de „lipsa de patriotism a tinerei generaţii“ şi-mi explică îngrozit că „de-aia se duce totul de rîpă în ţara asta“, că „vrem totul de-a gata, fără a face nimic“, că „aşteptăm mură-n gură de la stat“, că „nu mai facem nimic pentru România!“ 

Ce fac eu, românul cu „r“ mic, pentru România? Mă duc zi de zi la muncă şi-mi fac treaba conştiincios, chiar dacă am în clasă 10 grade, chiar dacă n-am aspirină pentru pacienţi, chiar dacă armamentul din dotare explodează în timpul instrucţiei, de vechi ce este, chiar dacă există riscul să-mi cadă casa arzîndă-n cap şi să-mi rămînă copiii muritori de foame şi chiar dacă sînt bătaia de joc a „lumii bune“ că fac aşa ceva pentru o leafă de doi lei. Ce fac eu, românul cu „r“ mic, pentru România? O săptămînă din patru fac muncă voluntară pentru că statul român s-a gîndit să dea un sfert din leafa mea Băciţei, ca să ude grădinile carpatice, că anul ăsta a plouat mai rar. Ce fac eu pentru ţara mea? Fac două zile cu maşina pînă la Cluj şi patru ore cu trenul de la Ploieşti la Braşov. Mai şi mor cînd îmi cade pasarela în cap sau cînd îmi deraiază trenul. Să-mi fie învăţătură de minte dacă n-am avut ce face şi m-am gîndit să mă duc din punctul A în punctul B în România, şi mi-am lăsat şi elicopterul acasă! Şi mai fac multe pentru ţara mea: îmi duc nevasta să nască într-o maternitate de Ev Mediu şi scot bani de la bancă ca să am dreptul să sper că n-au s-o omoare unii cu nepăsarea lor, pînă ce vine acasă; mă trezesc la 4 dimineaţa ca să prind loc la coadă la grădiniţa de stat să-mi înscriu copilul cu un an înainte; mă înscriu la concurs pentru job şi învăţ, deşi ştiu că postul este „luat“ deja, îmi susţin părinţii, că altminteri ar fi vai şi-amar. Respir încă în România. 

În loc de concluzie, o mică istorisire. Acum cîteva zile se discuta la televizor despre cum nu-şi mai poate România celebra Ziua Naţională la Budapesta şi despre cît de nedrepţi ar fi, pasămite, ungurii cu noi, şi data asta. Ascultînd comentariile cu jumătate de ureche, unchiul meu, regăţean din moşi-strămoşi, concluzionează: „Da’ mult mai bine ar fi fost de noi astăzi dacă aveam capitala la Budapesta, iar nu la Bucureşti“. Nu ştiu ce să-i răspund. Poate mă ajută un primordialist...

Elena Dragomir este doctorandă la Facultatea de Ştiinţe Sociale a Universităţii din Helsinki.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.