Ce e mai important: piciorul fotbalistului sau capul preşedintelui de club?
Dacă preşedinţii noştri ar avea cap, poate că fotbalul românesc nu s-ar mai simţi obligat să se revendice din manechine. E o frază tristă, dar rectificabilă. De fapt, preşedinţii au cap, iar implanturile îi ajută să devină compatibili cu cele mai actuale picioare din lume. Un cap scurt devine imediat unul gros, un cap mic devine vîrtos. Lungimea şi grosimea capetelor prezidenţiale se adaptează celor mai impresionante goluri (sau, mai degrabă, goliciuni) printre picioarele care contează.
Se ştie că unii preşedinţi sînt obsedaţi de a face golaveraj la fiecare sfîrşit de săptămînă. De vineri seara şi pînă luni dimineaţa, în jurul lor cad mai multe perechi de picioare de cîţi copaci e în stare să taie Guvernul. E un măcel de carne, vată şi sînge. O competiţie confuză. Pe isprăvi neverificabile la Ligă nici un prost nu plăteşte impozit. La noi, în general, atunci cînd vine vorba de cap şi de picioare, fotbalul ajunge un pretext. O explicaţie fără argumente. Ne putem considera nişte intruşi. Ori neica nimeni.
