Cazul „ca şi“

Publicat în Dilema Veche nr. 621 din 14-20 ianuarie 2016
„Cu bule“ jpeg

În excelentul articol „România lui «ca şi». Mic studiu de sociologie a inculturii“, publicat în luna decembrie pe site-ul contributors.ro şi reluat într-o broşură de editura Humanitas, Lucian Boia aduce autoritatea, talentul şi umorul său în sprijinul unei poziţii pe care mai mulţi lingvişti au susţinut-o, în ultimii ani, din păcate cam fără succes. Cu ironie inteligentă şi eficientă, identificînd şi sintetizînd cu exactitate datele problemei, autorul îşi fixează doi adversari imediaţi: proliferarea, în ultimele decenii, a construcţiei ca şi în locul simplului ca („al calităţii“) – şi, într-un plan mai general, obsesia naţională a evitării cacofoniei. Lucian Boia reuşeşte să convingă în ambele direcţii; e semnificativ că multă lume se declară iritată de mania lui ca şi, dar foarte puţini îndrăznesc să atace mitul cacofoniei. Binevenit este, în aceeaşi dezbatere, articolul profesorului Szilágyi N. Sándor, publicat în replică pe acelaşi site – „Reflexii pe marginea fenomenului «ca şi». Mic studiu de sociologie a conformismului“ –, în care sînt aduse numeroase şi solide dovezi despre constituirea spaimei de cacofonie în cultura română, ca fenomen istoric atipic, fără corespondente exacte în alte limbi şi culturi. Cu mult haz şi cu multă competenţă științifică, autorul lămureşte, într-o perspectivă sociolingvistică, situaţia variantei standard între alte variante ale limbii şi explică relativismul normei, criticînd abuzul de stigmatizare socială şi culturală prin apel la faptele de limbă. De fapt, principala diferenţă între poziţiile celor doi autori stă în stigmatizarea sau acceptarea inovaţiei ca şi, reflex al preferinţei pentru limba standard ca fenomen de cultură înaltă – respectiv pentru varietatea limbii în uz. Ambii autori susţin însă o idee la care mi se pare important să ne raliem: că ar fi momentul de a renunţa la obsesia cacofoniei, o construcţie culturală inutilă şi chiar dăunătoare (pentru că poate provoca schimbări care îngreunează exprimarea).

Vînătoarea de cacofonii este un exemplu de „lingvistică populară“ (Folklinguistics), care poate deveni ea însăşi obiect de studiu: se bazează pe opinii despre limbă de uz curent, răspîndite mai ales prin şcoli şi prin edituri, fără a fi fost produse sau validate de specialişti. Atît identificarea cacofoniilor (într-o accepţie redusă faţă de cea etimologică), cît şi aşa zisele „cacofonii admise“ circulă de multă vreme din om în om (uneori, din păcate, de la profesor la elev), fără să li se poată identifica o sursă autorizată. Miturile lingvistice pot fi uşor criticate sau ridiculizate, dar ajung să producă efecte, chiar schimbări în uz, tocmai pentru că vorbitorii se ghidează după ele. În cazul condamnării cacofoniei (o recomandare stilistică, de natură estetică, transformată în greşeală capitală), răspîndirea prin şcoală şi apoi transformarea în mijloc de stigmatizare se explică şi prin uşurinţa depistării: identificarea unei secvenţe sonore sau grafice cu posibilă lectură scatologică este la îndemîna tuturor.

Pentru lingvişti, situaţia e chiar interesantă: în decursul a numai cîteva decenii, am putut asista la răspîndirea rapidă a unei forme nerecomandate (dar nu şi condamnate de şcoală, pentru că semnalarea de către specialişti a unei abateri de la normă ajunge cu întîrziere material didactic); semnul impunerii ei este autocorectarea (am surprins mai multe cazuri în care cineva rostea construcţia standard, pentru a se corecta apoi: „ca redactor..., ca şi redactor“). În aceeaşi perioadă, am asistat şi la amplificarea căutării de cacofonii, atingînd paradoxul „cacofoniilor vizuale“ (detectate în secvenţele scrise, imperceptibile pentru auz).  Comparînd, cu mai mulţi ani în urmă, cazul trecerii de la ca la ca şi cu modificarea deja impusă a locuţiunii ca şi cum în locul lui ca cum, presupuneam că e posibil ca inovaţia (iniţial regională) să se extindă: ca mijloc de evitare a cacofoniei, dar şi prin contaminare cu un ca şi justificat, comparativ – sau pur şi simplu pentru că uneori cuvintele-particulă sînt întărite cu ajutorul altor cuvinte.

Deşi se extinde, ca şi îşi păstrează, pentru unii vorbitori de română, marca de stigmatizare culturală – ceea ce ar putea împiedica acceptarea sa viitoare în limba standard şi i-ar putea chiar determina reducerea folosirii. Chiar dacă nu este un semn de incultură absolută, ci mai curînd un fapt de conformism social (în opinia lui Szilágyi N. Sándor), ca şi poate fi considerat (aşa cum îl descrie Lucian Boia) un simptom al precarităţii culturale, în măsura în care contagiunea provine din nesiguranţă şi conformism, iar acestea sunt condamnate de o accepţie mai înaltă a culturii. În fond, operăm cu mai multe culturi şi ierarhii de culturi: etichetarea celor din jur este inevitabilă, iar practici evaluate pozitiv de unii (de exemplu tatuajele, paietele, abundenţa de citate, preţiozitatea lingvistică) pot fi respinse total de alţii.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.