Caracatița și hidra. Estul și Vestul

Publicat în Dilema Veche nr. 915 din 21 – 27 octombrie 2021
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg

…deși trebuie să mărturisesc că ideea mi-a venit urmărind noul serial sud-coreean, The Squid Game, care s-ar traduce prin Jocul calamarului. Cum însă, în mentalul european, „caracatița” are un impact emoțional mult mai mare decît „calamarul”, iar aci nu vorbim despre zoologie, prefer imaginea caracatiței celei a calamarului. În definitiv, cînd vorbesc despre tentaculele corupției, să zicem, europenii cel puțin nu se gîndesc la „calamar”, ci la „caracatiță”. Nu întîmplător, serialului italian de succes și în România despre mafie îi spunea La piovra, nu Il calamaro.

Pentru cei care nu l-au văzut (din cîte înțeleg, serialul sud-coreean poate fi urmărit și-n România), în The Squid Game e vorba despre nici mai mult, nici mai puțin de 456 (patru-cinci-șase) de oameni disperați financiar, care acceptă de bunăvoie și nesiliți de nimeni să intre într-o serie de jocuri „copilărești”, în care însă perdanții nu își pierd (sic!) doar inocența, ci și viețile, în speranța cîștigării unei averi fabuloase. De-ndată ce participanții realizează că se joacă pe viață și pe moarte fără ghilimele și fără metafore, se întîmplă ce era de presupus – se intră în logica instinctului de supraviețuire. În pojghița de civilizație apar imediat primele fisuri, care se adîncesc rapid, pe măsură ce scade numărul participanților și crește suma pusă în joc. Frica de moarte, mînă-n mînă cu lăcomia, funcționează aidoma unui incubator de ouă de Tyrannosaurus Rex. Cojile se sparg, iar dinlăuntrul fiecăruia se ivește monstrul. Creierul reptilian.

Fără a da prea multe detalii, „mesajul” filmului e, la o prima vedere, unul cu accente creștine: „Cînd sînt slab, atunci sînt tare” și „Cei din urmă vor fi cei dintîi”. Ceea ce mi se pare, însă, cu adevărat interesant nu e mesajul, ci „mediul” de comunicare: competitorii sînt îmbrăcați în aceleași uniforme (albastre) și le este interzis să-și folosească numele. Devin egali, dar își pierd identitatea. La rîndul lor, „gardienii” sînt și ei îmbrăcați în uniforme (roșii) și poartă măști pe care, dacă le scot, își pierd (și ei) viața. Interșanjabili și ei. „Gradele” armatei de paznici sînt indicate printr-un cerc, un triunghi sau un pătrat vopsit pe mască. Fără alte zorzoane, simplu și eficient. „Capul” întregii operațiuni e unul singur, la fel și capul armatei de paznici, cu drept indisputabil de viață și de moarte asupra „jucătorilor” și „gardienilor” deopotrivă, mascat și el. Fără chip și el. Asta e caracatița. Acesta e statul autoritar – paralel sau nu. Statul cu un singur cap și milioane de tentacule, toate anonime, statul în care ordinele se execută, nu se discută. Iar dacă se discută, se execută. Statul pe care comunismul a încercat zadarnic să îl impună în Vest. Statul care se bucură în continuare de succes în Est. Gîndiți-vă doar care sînt primele trei partide cîștigătoare la ultimele alegeri din Rusia.

În Vest, un alt monstru bîntuie imaginarul colectiv încă din Grecia antică – hidra, înlocuită în Evul Mediu de către balaurul cu șapte sau nouă capete. E un monstru „pe dos” față de caracatiță. Aici avem de-a face cu prea multe capete pentru un singur trup. Democrații din ziua de astăzi s-ar putea întreba de ce-ar fi această făptură un monstru – nu e oare imaginea însăși a democrației în care mai multe capete conduc poporul sau corpul politic, pentru a folosi o altă imagine datînd tot din Evul Mediu, dar propagată pînă în modernitate? Ce poate fi monstruos aici? Și totuși, vechii grecii, celebrați ca „inventatorii democrației”, au născocit și mitul hidrei cu nouă capete, așa că poate s-ar cuveni să luăm hidra mai în serios.

Ce știm despre hidra antichității? Că trăiește într-o mlaștină, lîngă Lerna, își are sălașul într-o văgăună sau peșteră și după fiecare cap tăiat îi mai cresc două. Simplu spus, încercările de a o ucide nu fac decît s-o întărească. În contradistincție cu hidra din mlaștină, caracatița trăiește în oceanul uriaș și misterios, dar își are și ea văgăunile ei. Și ei, zice-se, îi cresc tentaculele după ce sînt tăiate, precum șopîrlelor cozile. Hidra e într-atît de periculoasă încît nici măcar Hercule n-o poate dovedi singur, ci are nevoie de ajutorul nepotului Iolaus, care arde (cauterizează?) rana după fiecare cap retezat, prevenind astfel creșterea altor două. Focul, însă, nu poate acționa în ocean, așa că tentaculele caracatiței vor continua să crească atîta vreme cît capul trăiește. Iar capul nu poate fi distrus cîtă vreme rămîne mascat (necunoscut). Ultimul cap al hidrei, ne spune povestea lui Hercule, e capul nemuritor, așa că trebuie îngropat sub o piatră care nu poate fi ridicată.

Mitul hidrei a supraviețuit democrației ateniene. În Evul Mediu, hidra s-a transformat într-un balaur cu mai multe capete, povestea a îmbrăcat variante multiple, numărul capetelor s-a înmulțit sau a scăzut, dar ideea de bază a rămas aceeași: 1) corpul cu mai multe capete e nu doar monstruos la vedere (atunci ar fi vorba doar de circ), ci și periculos faptic, pentru că te poate omorî; 2) încercările clasice de asasinare, prin decapitare, nu fac decît să întărească monstrul prin multiplicarea capetelor; 3) monstrul poate fi răpus doar de către un erou (vreun cavaler fără de pată și fără de prihană, Prîslea cel Voinic, ș.a.m.d.) și doar printr-o strategie neobișnuită (ceea ce astăzi s-ar numi „thinking out of the box”). Iar, dacă vreți să complicăm și mai mult această metaforă, să ne amintim că-n multe povești pericolele pentru erou încep de-abia după uciderea balaurului cu mai multe capete, și ele vin nu de la monștri, ci de la oameni invidioși și vicleni. (Notă: basmul popular cules de Ispirescu, cu Balaurul cu șapte capete, e mult prea încărcat de simboluri – tovarășii voinici, focul, ciclopii din peșteră etc. – pentru a putea fi discutat acum.)

Și, dacă încă mai credeți că vorbesc despre povești, amintiți-vă cum se discuta cu admirație despre gestionarea chinezească a „crizei COVID” sau cum populismul și nostalgia autoritarismului merg în Vest mînă în mînă cu apelurile la democrația directă și la egalitarism. Un alde Putin merge mînă-n mînă cu o alde Greta Thunberg, caracatița își întinde tentaculele spre hidră și invers. Caracatița omoară prin sufocare. Hidra omoară prin otrăvire (de aceea Hercule își înmoaie săgețile în veninul hidrei – pentru a-și putea ucide mai ușor viitorii dușmani; veninul hidrei e foarte eficient). Vorba poetului, „c-o moarte toți sîntem datori, dar nu-i totuna …”. Prinși între caracatiță și hidră, ce-alegem?

Alin Fumurescu este associate professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.