Calimera

Expresia colocvială a schimba calimera e foarte folosită, în ciuda caracterului relativ obscur al substantivului pe care îl cuprinde, sau poate tocmai datorită acestuia: aşa cum observa Iorgu Iordan acum mai bine de o jumătate de secol, „expresivitatea formulei vine de la originea străină a cuvîntului principal“ (Stilistica limbii române, 1944, capitolul „Izolări“ [1975: 273]). În presa actuală şi în internet, atestările expresiei sînt numeroase, provenind din cele mai diverse domenii: „nu s-au dezis de o mişcare care a schimbat calimera în poezia românească“ (Argeş, octombrie 2008); „în ultima perioadă, s-a schimbat calimera. Angry Birds vine cu un adaos foarte inteligent“ (arhiblog.ro); „dacă se schimbă calimera, e posibil ca funcţia asta să le dea posibilitatea să rămînă pînă la şaptezeci de ani“ (Observator cultural, 22.12.2011). Natura calimerei poate fi precizată printr-un adjectiv – „s-a schimbat calimera politică, pe sistemul «pleacă ai voştri, că vin ai noştri!»“ (stiriprahova.ro) –, iar substantivul apare uneori chiar la plural (şi în construcţie cu alt verb): „aţi stricat grav calimerele cu ştiinţa“ (lapunkt.ro). Toate aceste variaţii sînt semne de vitalitate.

Nu e nici o îndoială că termenul-cheie al expresiei (înregistrat de dicţionarele noastre uzuale) este grecescul kaliméra, formulă de salut echivalentă funcţional cu „bună dimineaţa“ şi „bună ziua“ (formal, compusă din termeni cu sensul „bun“ şi „zi“), intrînd în serie cu kalispéra „bună seara“ şi kaliníhta „noapte bună“. Mai puţin clară este, totuşi, evoluţia semantică a expresiei: legătura dintre sensul salutului şi cel al schimbării de situaţie. De fapt, în DEX sînt înregistrate mai multe expresii care conţin cuvîntul calimera: „a se schimba calimera = a se schimba situaţia; a (se) strica calimera = a (se) strica prietenia; a întoarce (sau a schimba) calimera = a-şi schimba atitudinea faţă de cineva“. Doar prima formulă e cu adevărat uzuală azi, celelalte avînd extrem de puţine atestări. Pornind de la datele lexicografice, e justificat să ne întrebăm care dintre verbele a schimba, a strica şi a întoarce a fost mai apt de asociere cu „bună-ziua“?

Formula de salut grecească a fost bine cunoscută la noi în secolele trecute – Iordan presupunea că era „întrebuinţată, pe vremuri, şi de români (poate numai ironic)“ ?, aşa cum o dovedeşte folosirea ei în comedii (de Negruzzi, Alecsandri etc.) şi în revistele umoristice, pentru a indica „grecitatea“ unui personaj. În culegerea de proverbe a lui I. Zanne (vol. II, p. 751 şi VI, p. 123), calimera apare doar într-o formulă glumeaţă din aromână („Calimera, Ghiani!/ Dzadă scot“ ş= tai trunchi de bradţ), din seria dialogurilor absurde cu surzii (de tipul „Bună ziua, nea Istrate / Doi boboci de raţă, frate“). E foarte posibil ca expresia să fi fost preluată ca atare din greceşte, cu sensul ei figurat, prin calc parţial. O dovadă în acest sens o constituie prezenţa unor variante în meglenoromână şi în aromână. Theodor Capidan înregistra formula „au sparsiră calimera (s-au certat)“, în care a sparge are tocmai sensul „a strica“ (Dicţionar meglenoromân, 1935), iar Matilda Caragiu Marioţeanu explica termenul calimera ca „relaţie bună cu cineva“: si-asparsi calimera cu viţinlu „s-a stricat calimera / relaţia bună cu vecinul“, evocînd şi o altă construcţie în care bună ziua are sens figurat: eh, elu şi-u-ari calimera ahoryea! „ei, el şi-o are calimera şbună-ziuaţ diferită ş= e un om neobişnuitţ“ (Dicţionar aromân (macedo-vlah), A-D, 1997). În Revue des études Sud-Est Européennes, 1971, nr. 2, Al. Graur a publicat o listă de echivalenţe frazeologice între română şi greacă, adunate de doi tineri greci aflaţi la studii în România; printre acestea, apare şi a strica calimera. E probabil ca din greacă să se fi împrumutat expresia în care calimera trecuse deja de la simpla formulă de salut la sensul metonimic „relaţie bună“ (ideea e prezentă şi în românescul a lăsa loc de bună-ziua), cea mai veche construcţie fiind cu verbul a strica. Caracterul nu tocmai transparent al sensului figurat a făcut ca în română expresia să varieze, prin înlocuirea verbului, dar cu păstrarea ideii de efect negativ: expresia a (se) schimba calimera apare mai ales în constatări sarcastice şi în ameninţări. În secolul al XIX-lea era deja construcţia preferată, pe care o găsim în paginile revistei umoristice Ciulinul: „sîntem informaţi că guvernul are intenţiunea să schimbe calimera cu judeţul nostru“ (1885, nr. 80); „îi rugăm pentru ultima oară şpe „corespondenţii cîrcotaşi“ţ a intra în regulile bunei-cuviinţe, căci schimbăm calimera“ (1885, nr. 96).

În limba actuală, calimera pare să fi devenit, prin contaminarea expresiilor care o cuprind cu unele similare (s-a schimbat treaba, s-a schimbat socoteala) un sinonim expresiv pentru genericele situaţie, treabă, chestie. Aşa se explică pătrunderea cuvîntului în noi contexte: „Alta-i calimera!“ (avanpost.wordpress.com); „Alta ar fi calimera dac-ar fi vreun boss babacul“ (groups.yahoo.com); „nu sîntem singurii interesaţi să aflăm cum stă calimera“ (giurgiu-news.ro) etc. Departe de a intra în desuetudine, calimera pare să capete tot mai multă autonomie. 

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).